[catalin dumitru]

Subiect desprins din "Observatii solare"

Mi se pare mie sau petele solare au mai întotdeauna zone mai luminoase în vecinătate ? Asta înseamnă că zonele reci sunt mai mereu compensate de suprafețe mai calde chiar acolo pe loc ? Care este responsabilul , gravitația sau electromagnetismul ?

[URANUS7]

Cătălin, forța câmpurilor magnetice hotărăște totul in vecinătatea oricărui punct pe suprafața solara.
Lucrurile nu stau ca pe planeta noastră, din punct de vedere magnetic, adică nu exista un câmp magnetic relativ constant.

Daca observi, este vorba in special de AR12941 care are un număr destul de mare de pete relativ apropiate.
In jurul fiecărei pete se creează câmpuri magnetice mai mult sau mai puțin puternice care prin însumare pot provoca mișcări masive ale plasmei. Exista interacție atât intre zonele petelor cat si intre marginile lor (atunci când se creează acele așa numite poduri luminoase). Vectorii liniilor de câmp magnetic modelează totul. Gravitația si electromagnetismul încearcă mereu "sa repare" sa echilibreze așa cum ai zis tu dar inițiatorii sunt mereu liniile extrem de puternice ale câmpului magnetic local, care evident e variabil si ca intensitate dar si ca direcție, funcție de conjunctura. Exista încercări de modelare locala a activității pe suprafața solara dar aceste modele nu sunt cuprinzătoare, încă. Au rămas din păcate multe necunoscute, pentru un eventual model complet.

Este normal sa se constituie structuri "foarte fierbinți" in jurul unor pete apreciabil de mari, alăturate, tocmai urmare a acțiunilor violente si rapide ale câmpurilor magnetice puternice din zona. Plasma capătă o temperatura si mai mare acționată violent de aceste forte si se structurează după cum vezi.

[catalin dumitru]

Mersi pentru explicatii domnule Corban .

Încerc să îmi dau seama din pozele dvs. dacă rotația Soarelui are vreo influență asupra aranjamentului acestor structuri.

Adică, ovalizări , alungiri de pete sau de filamente , eventual alipiri care să transforme două sau mai multe pete în una singură lunguiață , și dacă o asemenea pată ar tinde să devină circulară , mai mult sau mai puțin . Cam ca petele de ulei pe apă . Dacă plasma este cât de cât elastică , poate se pot face analogii cu comportamentul fluidelor clasice (adică reci).

Scuze pentru eventualul off-topic !

[Erwin]

Hai să facem un topic nou, discuția poate fi interesantă.

Într-adevăr, cum spunea Gabriel, fizica solară este mult mai complexă decât cea terestră. Sunt multe fenomene pe care abia le descifrăm sau suntem departe de a le dezlega. Sunt câteva site-uri unde se pot afla informații la zi și aproape în timp real despre activitatea Solară. Ar fi bine să începem de la ele pentru că sunt destul de cuprinzătoare, se pot vedea imagini și filmulețe făcute de observatoarele solare, din spațiu și de la sol. Atmosfera oprește o bună parte din radiația care vine de la Soare, el emite în tot spectrul electro-magnetic, așadar numai din spațiu pot fi observate toate aceste radiații.

Aș începe de aici:
NOAA X-rays flux
În funcție de intensitatea razelor X se clasifică erupțiile, dau o indicație destul de bună pentru mărimea lor și în celelalte lungimi de undă.

Vedeți în josul paginii sunt o mulțime de link-uri, toate sunt legate de activitatea solară.

Unul la fel de interesant este monitorizarea radio pe lungimea de undă de 10.7cm care este strâns legată de numărul de pete solare.

Al doilea este evoluția ciclului solar de ~11 ani. După cum se vede, Soarele este foarte capricios și de multe ori depășește prognozele făcute de cei mai buni specialiști din domeniu. Actualul ciclu va fi mai mare decât cel estimat, se vede clar în grafic.

[Erwin]

@Catalin:

[catalin dumitru]

Mă întrebam dacă în viitor nu s-ar putea șparli plasmă solară , care încărcată/ionizată fiind , să poată fi transformată în curent electric .
Ne-ar scuti de multe bătăi de cap cu eoliene , panouri fotovoltaice , etc ..poate niște electrozi sau păduri de electrozi aflați undeva pe vreo orbită , să reprezinte primul pas spre independența energetică .
Poate așa scăpăm și de băieții deștepți din domeniu .(ultima propoziție a fost scrisă cu o doză de scepticism uriașă )

[Erwin]

Nu cred că e nevoie de ceva pe orbită ci în stratosferă. Plasma ionizată ajunge în zonele polare unde produce aurorele. Din păcate sunt total imprevizibile.

De altfel, nori de plasmă încărcați cu energie rupți din coroana solară și expulzați sub forma ejecțiilor de masă coronală ajung uneori la Pământ și încarcă rețelele de toate felurile cu această energie. E vorba de orice conducte metalice, deasupra solului sau chiar și subterane, nu numai de rețeaua de curent electric. Una suficient de mare să ne pună pe pauză civilizația o bună bucată de vreme ne-a ratat la mustață nu demult. De la Evenimentul Carrington din secolul XIX nu am mai avut una așa de mare. În condițiile actuale, când suntem atât de dependenți de sateliți și de rețelele de comunicații globale o CME de această amploare direcționată spre Terra ar fi o catastrofă uriașă.

[valy]

S-ar putea sa fie mai simplu, mai predictibil, mai controlabil sa reusim fuziunea nucleara, decat sa fim la cheremul lui mai bine ne cream aici soarele nostru.

[Teo B01]

https://science.hotnews.ro/stiri-stiinte_f...arelui.htm
Cam atat sa reusit, momentan

[valy]

[URANUS7]

Discul solar de astăzi.
Activitate scăzuta. Turbulente atmosferice mari in ciuda unui cer senin rar întâlnit.

[URANUS7]

Fotosfera de astăzi.
Dominata de zona activa AR12954, abia intrata pe fața vizibila a soarelui, conținând deja doua pete mari.

[URANUS7]

AR12954 capturat azi, la focala 4500mm, prin turbulente.

[Erwin]

Gabriel,
Topicul pentru observații este Soarele Azi (II). Aici discutăm la general despre activitatea solară. Mesajele tale vor fi mutate la locul lor. Mulțumesc.

Revenim la subiect.
Un site cuprinzător privind mai multe aspecte ale activității solare este [url]Solar activity | Space Weather Live[/url] unde se pot vedea multe imagini obținute de observatoarele spațiale dar și de la sol. Observatoarele spațiale au marele avantaj că nu depind de atmosfera terestră și de ciclul zi-noapte (unele intră foarte puțin timp în umbra Pământului).
Există și un forum asociat unde se discută problemele legate de activitatea curentă. Este un site ceva mai tehnic, adresat specialiștilor dar și amatorilor interesați de activitatea solară, radio și astro amatori.

Ionosfera se datorează fluxului de radiație ultravioletă care este absorbită de oxigenul molecular atmosferic din pătura înaltă, care se ionizează (02-»O3 ozon) formând mai multe straturi cu nivele de energie diferită și care constituie un soi de oglindă pentru undele radio de frecvență mai joasă de 9-10MHz (unde scurte, medii și lungi). Acest fenomen de reflexie este folosit la transmisiunile radio la mare distanță (DX) atât de câtre stațiile de radio-difuziune, transmisiuni cât și de radio-amatori. Ocazional, ionosfera este puternic perturbată de erupțiile solare astfel că propagarea la mare distanță este întreruptă. Pe de altă parte, o activitate solară crescută duce și la ionizarea unor straturi suplimentare care permit reflexia unor unde radio cu frecvență mai înaltă. Din cauza acestor fenomene ionosfera a fost intens studiată și există o mulțime de site-uri unde pot fi găsite hărți de propagare, pentru uzul radio-amatorilor și profesioniștilor în telecomunicații.

Pentru a obține informațiile necesare se folosesc niște instrumente similare cu RADAR-ul numite ionosonde. Un emițător transmite pachete codate pe frecvențe diferite. Acestea sunt reflectate de straturi diferite și există o relație de proporționalitate între frecvență și altitudinea unde sunt reflectate. O rețea de receptoare primește aceste pachete și pe baza markerilor temporali codați în pachete este măsurată distanța reflexiei. Mai multe stații ajută la alcătuirea hărților.

În afară de ionosonde se folosește și metoda pasivă, de a asculta zgomotul radio cosmic care trece prin fereastra radio ionosferică și astfel se realizează efectul invers. Când transparența este redusă înseamnă că ionizarea este mai mare.

[URANUS7]