[cris]

Masivitatea gaurilor negre din centrul galaxiilor se pare ca pot decide soarta acestora prin stoparea aparitiei de stele tinere.Acest fapt ma face sa cred ca universul luminos (adica in care se pot forma stele) are o viata scurta fata de cel in care vor domina gaurile negre. http://www.galex.caltech.edu/MEDIA/2006-04/text.html

[Abel Cavaşi]

Cris, mai există şi supernove, care se datorează tot masivităţii găurilor negre, deci cred că ipoteza ta este falsă.

[cris]

[Abel Cavaşi]

Găurile negre foarte masive pot exploda, transformându-se în supernove. Supernovele produc în spaţiul din jurul lor nebuloase care pot duce la apariţia stelelor.

[bakunin99]

Abel, nu cred ca gaurile negre pot exploda. Poti sa detaliezi?

[Abel Cavaşi]

Iar eu nu cred că găurile negre nu explodează. Sunt convins că stadiul „final” al unei stele nu este gaura neagră, ci este nova sau supernova, pentru că nebuloasele create sunt mult mai stabile decât găurile negre. Acolo unde nu există stabilitate, materia se transformă spre stabilitate.

[Abel Cavaşi]

Şi mai am un argument împotriva ipotezei lui Cris: acolo unde densitatea materiei este foarte mare (cum este într-o galaxie în apropierea centrului), probabilitatea apariţiei stelelor foarte masive (care duc la supernove) este mai mare decât într-o galaxie cu centru mai puţin dens. Deci s-ar părea că în apropierea centrului (în apropierea unei găuri negre) sunt mai multe stele tinere decât la periferie. Ceea ce contravine ipotezei lui Cris.

[lucia lucia]

d-le Abel, asa cum spunea si dl. Cris mai sus, istoria este asa: o stea isi consuma combustibilul, colapseaza, explodeaza, colapseaza din nou pana ramane o pitica (alba sau bruna), stea neutronica sau, daca e suficient de masiva (peste limita Chandrasekhar) si presiunea gravitationala nu mai poate fi echilibrata de nimic cunoscut, o gaura neagra.
Resturi de supernove sunt studiate, nebuloasa din Crab de exemplu (supernova vazuta de chinezi pe la 1000 si ceva) sau nebuloasa inelara din Lyra, aceea frumoasa de tot... si procesul e destul de bine cunoscut.
Ma alatur d-lui B: dati-ne un mecanism care sa descrie explozia unei gauri negre si eu va cedez Nobelul
Inca ceva: cum adica o gaura neagra e instabila? Pai, habar n-avem de fapt ce-i acolo si dvs. stiti deja ca e instabila

[Abel Cavaşi]

D-ră Lucia , după cum aţi văzut la precesie, am demonstrat că omenirea nu poate explica în prezent MULTE fenomene macroscopice. Din acest motiv, credibilitatea teoriilor actuale despre formarea şi stabilitatea găurilor negre este mult diminuată.
Mecanismul care descrie explozia unei găuri negre derivă din instabilitatea ei. ORICE sistem instabil, se dezintegrează. Mai rămâne să demonstrez că o gaură neagră este un sistem instabil. Simplu: din definiţia găurii negre, materia colapsează indefinit; un asemenea proces nu poate dura, deoarece ar contraveni TUTUROR legilor cunoscute în prezent. Nicio lege cunoscută nu admite un colaps indefinit. Aşa că dumneavoastră trebuie să-mi arătaţi vreun mecanism care să evite explozia unei găuri negre.

[lucia lucia]

Nu. Asta a facut-o deja Chandrasekhar. Mai apoi, Hawking cu evaporarea. Eu nu pot spune decat ca nimeni n-a vazut explozia unei gauri negre.
Corect. Materia colapseaza indefinit. Nimeni nu spune ca "la infinit".
Sunt de acord ca nu putem descrie cu certitudine ce se intampla acolo. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa tragem concluzia ca o gaura neagra e instabila.
Piticele albe, brune, stelele neutronice, stadii finale de evolutie ale stelelor-ca si gaurile negre-, sunt (relativ) stabile, cel putin la scala noastra temporala. De ce n-ar fi si o gaura neagra stabila?

Dupa mine nu e nici o diferenta intre o stea neutronica si o gaura neagra, cu exceptia ca, daca la steaua neutronica colapsul e oprit de fortele nucleare (parca electroslabe, am sa ma mai uit), la gaura neagra asta nu se intampla, si materia colapseaza dincolo de orizont. Foarte probabil sa se opreasca la un moment dat colapsul si la GN, dupa orizont, poate din cauza efectelor cuantice, cum spune Hawking, poate din cauza cuantificarii spatiu-timpului cum spune Smolin... poate din cauza elasticitatii spatiu-timpului (care tot din cuantificare vine, cum spune Padhmanabhan - sper sa-i fi scris bine numele). Oricum, indiferent de fortele care opresc colapsul - electromagnetice, nucleare, efecte cuantice, singura chestie e ca piticele si stelele neutronice raman suficient de mari astfel incat inca sa le mai vedem pe cand gaurile negre colapseaza dincolo de orizontul la care mai pot fi vazute.
Cu alte cuvinte, luand modelul cu suprafata perfect elastica - ca o patura intinsa- pe care stau corpurile si o deformeaza, "presiunea" exercitata de un corp e cu atat mai mare cu cat dimensiunile lui sunt mai mici, la aceeasi masa. Prin urmare si deformarea e mai mare. Depresiunea, deformarea produsa de o pitica e ca o mica vale. o stea neutronica produce o deformare mai adanca si mai abrupta. O gaura neagra produce o prapastie: suprafata paturii, pana atunci "orizontala" devine local "verticala" in sensul ca dimensiunea spatiala devine, efectiv, temporala. Si invers. Lumina insasi nu are suficienta energie pentru a scapa de acolo: buza prapastiei e orizontul. Ce energii ar fi necesare pentru a face sa explodeze asa ceva? Daca nici fortele nucleare nu mai sunt in stare sa opreasca colapsul?
Nu avem nici un motiv sa credem ca ar fi ca un resort care se comprima si apoi se destinde. Asta merge la nove/ supernove. Dar nu se intampla la pitice sau stele neutronice. de ce s-ar intampla la gauri negre?

Mai simplu de atat nu pot...

[Abel Cavaşi]

Sunt foarte mulţumit de răspunsul bine elaborat, explicit şi simplu. Este evident că eu nu am ştiut (şi nici nu voi aprofunda vreodată) atâtea amănunte. Totuşi, dacă vrem să comparăm stabilitatea unei găuri negre cu a unei pitice albe, putem face următoarea remarcă: NICI UN SISTEM FIZIC NU ESTE STABIL. Iar această instabilitate nu este una neglijabilă, nici măcar la scara temporală a observaţiilor noastre. Sigur că nu putem vedea evoluţia completă a unui singur obiect cosmic, dar putem corobora observaţiile pe care le facem asupra universului vizibil. Ori, dacă acceptăm concluzia rezonabilă a instabilităţii unui sistem, atunci trebuie să acceptăm că nici găurile negre nu sunt sisteme stabile. Aşa că orice teorie care încearcă să demonstreze stabilitatea completă a unui sistem fizic (în speţă a unei găuri negre), este greşită.

[lucia lucia]

bine, OK, dar atunci cand o stea are durata de viata relativ stabila de cateva miliarde de ani... iar o gaura neagra mult mai mult...

... am citit si lucrarica la care face referire dl. chris. Ce se spune acolo: gaurile negre supermasive din centrele galaxiilor (care au asa ceva) perturba/impiedica formarea stelelor prin faptul ca acretia materiei pe ele este foarte intensa, astfel incat
- produc "jeturi" de plasma care numai formarea unei stele nu favorizeaza
- materia accelerata spre centru emite radiatii (Cerenkov? nu mai stiu) care incalzesc gazul din toata (!) galaxia. Acesta - gazul- devine astfel mai fluid si mai turbulent, din nou conditii nefavorabile formarii stelelor.
Teoria discurilor de acretie e bine pusa la punct si ceea ce spune dl.Chris, din aceasta perapectiva, mi se pare de bun-simt.
In privinta perioadei de dominanta a gaurilor negre, de asemenea. Daca nu intervine un Big Crunch mai devreme... (stiti bine ca modelele cosmologice au necazuri aici).
Se poate discuta insa mult pe chestia asta, dupa cate cred.
- Un univers cu expansiune accelerata duce la un Bg Rip (marea disipare) si atunci obiectele colapsate cum sunt piticele si stelele neutronice nu vor mai apuca sa se ciocneasca ca sa formeze GN.
- Un univers oscilant, da. Si exista un model frumos de univers oscilant dupa care Universul n-a trait inca nici o sutime din perioada sa de expansiune. Mai precis, colapsul va incepe la PI*10^12 ani... peste trei mii de miliarde de ani. Stiti bine ca se crede ca varsta universului e de abia cateva (10-15, unii spun si 20) miliarde ani. E vorba de un univers toroidal.
- Un univers cu expansiune incetinita da. Dar pare ca varianta a cazut de cand cu sursele IA care arata accelerare. Poate, daca e valabila chestia cu neomogenitatile/anizotropia de care pomenea dl. Iacob... si care face sa cada prostia cu energia intunecata.
- Un Univers stationar... De cand cu Hubble, asta nu mai e o alternativa prea bagata in seama, din pacate.

[Abel Cavaşi]

ORICÂT de mare ar fi durata de viaţă a unei găuri negre, dacă acceptăm că ea este finită, AR TREBUI să vedem găuri negre care mor. CUM ar trebui să arate moartea unei găuri negre? O explozie! Cum ar arăta o asemenea explozie pe cer? Ca o supernovă! Prin ce ar diferi imaginea unei supernove de imaginea unei găuri negre moarte? Prin nimic! Concluzia mea: supernovele sunt găuri negre explodate.

[lucia lucia]

La adresa

http://www.ast.leeds.ac.uk/~knapp/

gasiti, aproape de sfarsitul paginii, cateva filmulete/simulari : suppernove, gauri negre din centrul galaxiilor si nuclee galactice active (AGNs). O imagine inseamna cat o mie de cuvinte (cine spunea asta?)

mai gasiti ceva dragut la

http://imagine.gsfc.nasa.gov/docs/science/...holes.html

Am sa mai caut despre timpul de viata, desi nu prea are rost. Teoria spune ca ele mor prin evaporare lenta. Nu vad nici un motiv pentru o explozie. Masa critica a d-lui Chris... poate ar fi o chestie, dar nici acolo nu vad, repet, ce anume ar putea genera o explozie intr-o gaura neagra atunci cand nici macar fortele nucleare nu sunt capabile sa invinga gravitatia.

[bakunin99]

Nici nu se pune problema de explozie a unei gauri negre. Chiar si evaporarea hawkings este un proces extreeem de lent ... o gaura neagra pitica poate s-ar evapora in cateva zeci de miliarde de ani. Una de dimensiuni normale ... mult mai mult. Deci e practic un fenomen neglijabil.
O gaura neagra este perfect stabila cat timp nu e nici un alt corp in jur pe care sa-l "manance", caz in care isi creste masa. (ignorand radiata hawkings care are consecinte mai degraba cuantice) Chestia asta e destul de clara. Numai notiunea de explozie se vede ca este anti-gaura neagra, pentru ca explozia implica dispare de masa si energie, iar gaura neagra se ocupa cu fenomenul invers.