[Abel Cavaşi]

Având în vedere că, din discuţiile purtate, a rezultat că nu toţi înţelegem acelaşi lucru prin „Univers”, cred că ar fi foarte indicat să ne spunem părerile aici despre ceea ce credem noi că ar trebui să fie considerat Univers.
Este Universul numai ceea ce se poate observa azi cu instrumente astronomice? Sau este mult mai mult decât atât? Este Universul doar unul dintre universurile paralele pe care le-am putea imagina sau el înglobează şi acele eventuale universuri (care, într-o atare situaţie, nu-şi mai merită numele)?
Eu, personal, cred că Universul este cel mai cuprinzător concept din punct de vedere fizic. El înglobează tot ceea ce se poate vedea azi sau se va putea vedea vreodată. Şi înglobează şi orice alt eventual univers paralel de care am putea vorbi.

[Doru Dragan]

Atunci nu-i mai zicea Univers ci se numea TOTUL, ceea ce e destul de ambiguu. Univers e un cuvant care desemneaza o structura. Ca orice structura si aceasta are legi de definitie. Deci nu e neaparat necesar ca Universul sa fie doar ceea ce vedem, poate e un pic mai intins, esential e ca obiectele din care e constituit au o structura care respecta niste legi.

[Abel Cavaşi]

TOTUL ar fi cuprins şi numărul trei. Dar numărul trei nu poate fi localizat undeva în Univers, de aceea am considerat că Universul este TOT, dar numai din punct de vedere fizic. Adică Universul conţine tot ce poate fi localizat undeva în spaţiu.
Să nu vii să-mi spui că şi numărul trei este localizat undeva (în mintea mea, care, la rândul ei, poate fi localizată în creierul meu, care are o localizare în spaţiu). Dacă ar fi localizat în mintea mea, atunci el nu s-ar mai găsi în altă parte pentru că numărul trei este unic.
Şi obiectele din sistemul solar au o structură şi respectă nişte legi, dar asta nu înseamnă că sistemul solar poate fi numit Univers. Deci nu structuralitatea lui este esenţială, ci completitudinea lui.

[IACOB DUMITRU]

Universul este un cumul de informatii constientizate.

[Abel Cavaşi]

Atunci ce a fost Universul înainte ca să apară conştiinţa?
Eu cred că este mai uşor să definim Universul decât să definim conştiinţa, deci definiţia ta, Iacob, mai mult complică decât ajută.
(Ce clar te exprimi mai nou! Cred că toţi pot înţelege ceea ce spui.)

[IACOB DUMITRU]

De regula eu fac o mica diferenta intre constiinta si constientizare.

De ce crezi ca intre Univers si constientizare ar exista vre-o diferenta majora?

[Abel Cavaşi]

[IACOB DUMITRU]

Domnule Abel, intre stiinta si credinta sunt diferente majore.

Asa dupa cum bine stiti, stiinta opereaza cu certitudini.

Un lucru extrem de cert este faptul ca orice raportare este predestinata unei doze de incertitudine diferita de zero.

In aceste conditii, niciodata nu poate exista obiectivitate 100%, tot asa dupa cum, nu poate exista subiectivitate 100%.

De ce Universul dumneavoastra ar face exceptie de la aceasta regula?

Acesta este pretul platit de ratiune si orice alta forma de existenta.

Logica "pura" a demersurilor dumneavoastra poarta stigmatul unei erori elementare de interpretare recunoscuta sub denumirea de "reper absolut" sau "precizie maxima'.

Nu dispretuiti amanuntele domnule Abel.

[Abel Cavaşi]

Afirmaţiile

[IACOB DUMITRU]

Abel, nu te supara dar eu prin cunoastere inteleg "accesul la informatie".

Tu nu vrei sa intelegi faptul ca legitimitatea existentei noastre si a intregului univers se bazeaza tocmai pe aceasta doza de incertitudine?

Din punct de vedere stiintific conteaza ca aceasta forma de "incertitudine" este legiferata, deci sub controlul logicii.

[Abel Cavaşi]

[IACOB DUMITRU]

Faptul ca tu confunzi imprecizia in determinare cu imposibilitatea cunoasterii depline m-a determinat sa fac aceasta afirmatie.

[Abel Cavaşi]

Păi chiar fac „confuzie” între aceste două! Eu chiar „confund” imprecizia în determinare cu imposibilitatea cunoaşterii depline. Tu le vezi distincte? Eu văd aşa lucrurile: din faptul că nu putem determina nimic precis, rezultă imposibilitatea cunoaşterii depline; din imposibilitatea cunoaşterii depline rezultă că nu putem determina nimic precis.
Acum ar mai trebui să-mi arăţi cum rezultă din această „confuzie” faptul că eu n-aş înţelege prin cunoaştere „accesul la informaţie”.
Mă îndoiesc că această discuţie evoluează…

[Doru Dragan]

Daca l-ai citi pe Aristotel si nu ai dispretui filozofia poate ca ai reusi sa-ti dai seama ca recunoasterea limitelor e tot un act de cunoastere. Esti doar un mic microb dintr-o colonie de microbi care vietuieste pe un graunte de praf care se-nvarte in jurul unei stele minore dintr-o galaxie oarecare si care are pretentii de zeu. Cel mai grav act de ignoranta este trufia.

[Abel Cavaşi]

Se pare că nu ai înţeles nimic din ce am spus despre Aristotel. Nu dispreţuiesc Filosofia, ci consider că nu mai este relevantă pentru Fizică. Ce limite nu recunosc? Unde am arătat că am pretenţii de zeu? Ce este Universul?