[Doru Dragan]

Nu exista doar realitatea pe care o percepi tu, acum, aici, cu cele cinci simturi pe care le ai si cu mintea (limitata) pe care o ai. Tu nu esti decat o umila ganganie care s-a intamplat sa apara (printre altele) pe a treia planeta a unui sistem stelar minor dintr-o galaxie oarecare. Lumea ta e noroiul prin care te tarasti. Din cand in cand ridici capul din noroi si privesti la stele, oftezi si zici ca nu exisista infinit. Exista dar e mult prea mult pentru tine si ai o reactie de respingere.

[andicroft]

ok, atunci daca mintea mea nu poate percepe infinitul dar el exista, inseamna ca nici viata dupa moarte nu o poate percepe, dar exista, deci Dumnezeu e viu

[Doru Dragan]

De ce? Pentru ca a murit? De unde sti? Pe ce te bazezi ?

[IACOB DUMITRU]

Hulesc, deci exist.
Exist, deci exist.
Exist?
Corect este:
existam.
De ce?
Cum se zice, Dumnezeu sau dumnezei?
Sunt cei de apoi contemporani cu noi?

[Doru Dragan]

Nu mai huliti ca ... ametesc ... Hic!
Dati-mi voie sa-mi exprim parerea de rau ca ati existat si nu mai existati
Cred ca se zice dumnezeii ...
Toti suntem contemporani pentru ca timpul a incetat sa mai existe. DIXIT

[andicroft]

cand afirm ca dumnezeu(dumnezei) exista si este(sunt) vii ma bazez pe un singur principiu, si anume infinitul. Daca intreaga existenta cosmica si realitatea pe care o percepem prin cele 5 simturi este infinita, inseamna ca viata in esenta este o iluzie, un vis, iar big-bangu-l e doar un "generator de realitate". Pentru mine realitatea este un vis al divinitatii si despre acest subiect am scris si o carte. In realitate, eu nu cred ca oamenii sunt asa de prosti incat sa se roage la un zeu infinit, ci au puterea de creatie in ei, si visul este defapt "generatorul realitatii" in fiecare fiinta umana. In numere matematice, de ex. un om are o distanta de viata finita(ex. de la 1 la 2, intr-un sir de numere care tinde spre infinit). Realitatea lui materiala merge intre cele doua numere pana la particule atomice si subatomice(fiind finita) insa mintea lui o poate divide la infinit. De aceea am afirmat ca teoretic Dumnezeul nostru e infinit, dar practic este finit, pentru ca intreg universul material este "forta" de creatie a unei singure fiinte, care la un moment dat se va consuma. Dar daca noi traim in "spatiul imaginar" dintre 1 si 2, dincolo de aceste doua numere exista o intreaga lume a numerelor. Si tot de aceea cred ca si infinitul este o forta care dispare odata cu epuizarea energiei observatorului care il percepe. Infinitul nu exista pentru universul nostru material, infinitul exista in suma tuturor viselor traite de toate fiintele din universul nostru si din celelalte posibile unviersuri paralele. Teoretic, infinitul nu poate fi perceput de creierul uman, dar asta nu inseamna ca universul nostru material este infinit si marginit de "nimic"

[IACOB DUMITRU]

Domnule:
finit înseamnă curbat;
infinit înseamnă paralel, adică intangibil;
ambele calități mai sus amintite sunt atribute ale virtualului ce ne găzduiește, ce ne dă contur, ce ne suportă (cu bunele şi relele noastre).

[andicroft]

corect, realitatea este curbata, nu infinita, iar "creatorul" realitatii noastre oricat de intangibil este, tot se formeaza o conexiune intre noi si el, incat avem impresia uneori ca ne priveste si exista... Perfectiunea si infinitul sunt un model pe care "nimic" nu-l poate urma decat daca "nimic" exista.

pentru ca doua drepte sa fie paralele inseamna sa fie statice, sa nu se miste.Fara miscare nu ai timp, nu ai evolutie, nu ai viata... ai nimic.