[Forever_Man]

Hei...ca sa vezi...te-am visat azinoapte. Imi explici si mie cum ai intrat sa traiesti in mintea mea ? Mi-ar placea si mie sa intru in mintea altor oameni.

[andicroft]

pai ce tu nu ai visat oameni care nu i-ai vazut niciodata? poate ei se refugiaza pentru o seara in mintea ta pt. ca gazda lor a murit... totul e explicabil, poate fi o forta invizibila care intra pe frecventa creierului tau

[vvlad]

de la "cum a aparut universul" la interpretarea viselor
visele reflecta ce ai in cap, daca te gandesti la o persoana e posibil sa o si visezi. Eu am visat o pizza cu multe ciuperci azi noapte, oare cum a intrat sa traiasca ea in mintea mea. Si daca ea traieste in mintea mea? eu unde eram? in mintea altuia? sau poate nu in toate mintile...

[andicroft]

pai ca sa intelegi "cum a apartu universul" trebuie sa intelegi cum iti functioneaza "mintea" care incearca sa inteleaga universul. Tu vrei sa stii cum arata primul om din lume, cand omul nici nu stie exact cum a aparut pe aceasta lume... Iar daca tu crezi ca "o pizza" traieste in visul tau, atunci ai grije sa nu te manance . Eu cred ca daca ai observa cum incepe un vis in mintea ta, atunci ai avea o imagine mai clara si asupra lumii in care traiesti si ai intelege ca iti traiesti visul in capul tau biologic.

Si sincer, mi se pare o aberatie mai mare decat aberatia mea cu visele sa crezi in anul 2009 ca "universul" este "infinit", iar in fata si in spatele lui se afla "nimic"... adica, chiar atat sa poti duce cu mintea... inseamna ca in 10 ani o sa ajungem sa masuram si infinitul... si o sa ne belim ochii la "nimic..."

[cris]

Nu conteaza cit e universul de mare atita timp cit nu primim informatie decit de la mai putin de 14x10^9 ani lumina si suntem condamnati sa ne deplasam cu viteze mai mici decit lumina.

[andicroft]

corect, iar in rezolvarea problemei "cum a aparut universul" daca iei in calcul necunoscuta "infinitului" , ca rezultat ai o infintiate de variante. Deci inainte de aparitia universului nu poti avea "nimic", pentru ca el ar fi infinit. Problema este cum se va dezvolta mintea umana in intelegerea perspectivei si vizualizarea orizontului in care exista acest Big Bang. Iar daca in exteriorul universului ar fi "nimic" inseamna ca am asista la expansiunea interminabila a infinitului, din care nici cele mai sofisticate telescoape nu pot "evada". Ce nu-mi suna bine in aceasta problema, este ca deja ne apropiem de intelegerea marginilor universului si avem doar 7-8 mii de ani impreuna cu egiptenii . Deci cam in 7-8 mii de ani in viitor vom ajunge sa "cunoastem" infinitul mai repede decat se poate extinde el... Atunci ce rost mai are evolutia noastra asa de accelerata?!?...

[Blakut]

Nu are rost. Intrebarea 'cum' nu trebuie confundata cu 'de ce'.

[andicroft]

Pai ca mintea umana sa inteleaga la un alt nivel si "cum" si "de ce" a aparut universul, trebuie in primul rand sa elimine cele doua iluzii de "nimic" si "infinit" , si sa plaseze "ideea de imagine" in ansamblu a unviersului intr-un mediu material, la fel cum omul este plasat in mediul natural al pamantului. Meditand asupra acestei noi perspective, vezi ca universul are 2 forte principale(expansiune si elasticitate) ca si corpul uman. Observi ca ambele lucruri au la baza o evolutie accelerata si exploziva si au aparut din "ceva" mic, in comparatie cu volumul atins la maturitate. Si spre sfarsitul vietii, omul "ingheatza" si moare, cat despre unviers, descoperirile de ultima ora arata foarte posibil cam acelasi lucru. Cu siguranta sunt multe alte neclaritati si umbre in jurul celor 2 lucruri. Dar cred ca natura este "amabila" cu noi si ne ofera indicii foarte aproape chiar si despre cele mai indepartate lucruri.
Cat despre discutii pe orizontul infinitului, eu le consider creativitate. Aberatia defineste creativitatea, doar ca unele idei pot parea cam "nebune". Daca ai rabdare, spre ex. sa urmaresti evolutia vietii terestre de la inceput, totul prinde sens, dar daca sari brusc de la crocodil la om, s-ar putea sa ti se para o aberatie si sa crezi in extraterestrii. Este logic sa gasesti aberante niste discutii, daca esti o "boala" ce se extinde intr-un organism intrebandu-te "cat de mare e" si "cum sau de ce a aparut" cand te chinui abia sa-i intelegi evolutia. Noi azi incercam sa descoperim un organism dintr-o intreaga tulpina de organisme si nu ai cum sa-l intelegi decat dezvoltand discutii aberante . Cat despre aparitie, eu cred ca este evident procesul de inmultire, sau pot spune ca doua universuri au facut candva "dragoste" . Cineva spunea ca privind creatia unviersala, parca intelegi ca Dumnezeu este si artist pe langa celelalte calitati...

[andicroft]

Chiar si oamenii trecutului daca nu infloreau discutii aberante despre imaginea lumii in care traiau, generatiile viitoare nu-si dezvoltau curiozitatea sa ajunga tot mai departe. Raspunsul real la intrebarea principala, pe langa o suma de explicatii si teorii exacte, poate avea cel mai simplu raspuns la care se poate astepta omul vreodata... "din iubire"

[vvlad]

nu crezi ca si "iubirea" e tot ceva inventat de om?
Exceptand situatia cand "iubire" se refera strict la dragostea / afectiunea dintre doua persoane, "iubirea" este un termen destul de abstract, ca si "infinitul" sau "nimicul". Uneori sunt chiar asociate: "te iubesc cat de la minus la plus infinit"

[andicroft]

"iubirea" e un cuvant inventat de om, dar in realitate este un sentiment ca oricare alt sentiment si evolueaza, nu apare asa, pur si simplu. Iar sursa de inspiratie la "iubire" este "imperecherea", din care infloresc si alte ramuri ca "atractie","dragoste", "afectiune", "respect". Primele animale de pe terra dezvoltau doar atractie sexuala si imperechere. Odata cu evolutia animala, "totul" evolueaza, inclusiv iubirea, nimicul si infinitul
"iubirea" are ca idee de baza, de pornire, "sexul"

[andicroft]

http://www.youtube.com/watch?v=9EZyFzkUC4c

Aici e un filmulet zic eu interesant despre evolutia vietii, dar care tot in creatie infinita se impotmoleste. Mereu ceva infinit parca suna a "incomplet" si merita transpiratia multor generatii pana e cucerit. Diferenta intre organismul unui virus(ca de ex. raceala) si organismul cel mai evoluat(omul), raportate la planeta pe care exista, trebuie luata in calcul si cand iti imaginezi organismul uman fata de organismul universului, care pot trai teoretic si ipotetic intr-un "superunivers". Jupiter este o planeta compusa in mare parte din hidrogen metalic lichid. Atunci ce impiedica si unviersul nostru sa aiba in ansamblu aceeasi imagine(si compozitie asemanatoare) iar momentan sa fie in faza de formare.

[Blakut]

Eu zic sa lasam filosofiile pentru alt loc si sa ne concentram pe cosmologie...

[andicroft]

pai cosmologia se construieste in primul rand pe filosofie, iar daca discuti decat de teorii demonstrate si altele demonstrabile, exista doar o singura concluzie, universul e infinit, pt. ca teoria in sine merge la infinit.
Din toata filosofia mea cum ca universul este o planeta(probabil in faza de formare), un singur lucru este demonstrat: toate planetele si stelele universului sunt niste sisteme identice ca aspect cu sistemele subatomice, care compun materia.

[Blakut]

'Filosofia' spunea si ca stelele stau pe o bolta fixa, si ca pamantul trebuie sa fie centrul universului. Nu poti sa filosofezi cu realitatea.