[Erwin]

Foarte interesant!

Măsurătoarea se făcea vizând un călăreț cu sau fără cal, (cu alte cuvinte "și călare și pe jos") și potrivind un reticul cu rotița aceea?

[nobody]

Dupa inaltimea precizata (1.55m), cred ca e vorba de inaltimea aparenta a calaretului asezat pe cal (masuratoarea este cu/fara cal, nu calaretul este fara cal).

Pe partea cealalta apare "Jnfanterist" in picioare ("intreg" -1.70m) si in genunchi (1.40m).

Vedeti si aici: http://www.historicacollectibles.com/it/bi...circa-1909 (uneori site-ul merge mai greu, trebuie insistat)

[Andi]

1,55 m = călăreț fără cal !

Până la urmă clasicul reticul gradat în miimi și „vestita” regulă de trei simplă ne scoate din încurcătură.

Ar fi bine dacă am avea și un binoclu cu reticul pentru aprecierea distanțelor; așa ne-am da seama mai bine de subiectivismul estimării distanțelor și dimensiunilor obiectelor.

[Andi]

tamasflex,

Ce imagine apare în ocularul drept?

Binoclul a fost pe „okazii.ro”.

Andi, nu e nevoie să citezi tot mesajul cu poze...

[tamasflex]

[iulian90]

Buna ziua tuturor.

Prezint si eu un ocular mai special, ce l-am construit de curand. Este vorba de ocular-spectroscop pentru observarea spectrelor stelare prin orice telescop sau luneta.

Ocularul este foarte simplu de construit, bazandu-se pe reutilizarea unui ocular oarecare, de binoclu sau clasic, care este folosit rar sau neutilizat , la care se monteaza o retea de difractie facuta dintr-o bucata de CD.

Dupa cum se poate vedea in schita si in pozele de mai jos, am facut o cutie din carton, de forma triunghiulara, prismatica, care am fixat-o de un ocular de binoclu de 15mm ,apoi am lipit bucata de CD pe fata interioara a ipotenuzei cutiei din carton, la un unghi fata de planul ocularului mai mare de 45 grade, undeva intre 50 si 60 grade este ideeal, pentru ca spectrul nu este reflectat in unghi de 90 grade fata de raza incidenta ,ci mai mic de 80 grade, de aceea reteaua trebuie inclinata la mai mult de 45 grade ,pentru a reflecta spectrul la un unghi apropiat de 90 grade fata de raza incidenta.

Deasemenea,fiindca reteaua de difractie din CD are liniile curbate, trebuie asezata cu concavitatea liniilor inspre ocular, pentru ca spectrul sa nu se vada prea ingust.

Dupa cum se poate vedea in schita, reteaua de difractie , reflecta mai multe spectre.
Primul spectru ,de ordinul I, este relativ mic dar luminos, apoi mai urmeaza inca un spectru in continuarea primului la o distanta relativ mica, numit spectru de ordinul II, care este mai extins dar mai intunecat, apoi inca un spectru, de ordinul III ,care insa se vede doar partial si din pacate se suprapune partial cu spectrul de ordinul II in zona rosie a acestuia.

Dar ce intereseaza mai mult in observarea spectrului stelelor este spectrul de ordinul I care este mai luminos si permite observarea spectrelor stelare care sunt slab luminoase.
Fanta nu mai este necesara, dat fiind faptul ca stelele sunt punctiforme.

[valy]

Se vede tot spectrul in ocular sau doar partial (incape in campul vizual)? Se vad zonele de absorbtie?

[iulian90]

Da, se vede in intregime spectrul, atat cel de ordinul I care este mai ingust ,cat si cel de ordinul II, dar depinde si de pozitia de privit, caci nu se vad ambele spectre in acelasi timp, spectrul de ordinul I se vede la 90 grade fata de axa optica a focuserului instrumentului in care e montat ocularul-spectroscop, pe cand spectrul de ordinul II se vede sub un unghi mai mic, de 70 grade fata de axa optica a focuserului, in directia telescopului. Spectrul de ordinul III nu se vede in intregime, fiindca este reflectat sub un unghi mai mic de 45 grade si este obturat de marginea cutiei ocularului. Dar oricum acest spectru este prea intunecos si nu prezinta importanta.
Daca privesti intr-un unghi mai mare de 90 grade se poate vedea si imaginea alba a stelei, multiplicata de multiplele reflexii intre suprafata de plastic si stratul reflectiv de pe spatele bucatii de CD folosite ca retea de difractie, in general se vad trei imagini ale stelei una langa alta, se pot folosi la focusarea corecta a ocularului pentru a putea observa clar liniile de absorbtie.
Liniile de absorbtie se zaresc mai greu ,mai ales la stele mai slabe decat Sirius, Arcturus sau Vega, dar depinde si de telescop, cu cat este mai mare diametrul obiectivului sau oglinzii telescopului ,cu atat spectrul si liniile de absorbtie se vor vedea mai bine.
Mai conteaza si grosismentul obtinut cu ocularul spectroscop, grosismentul maxim sau chiar mediu nu este prea potrivit deoarece imaginea stelei se vede cam mare,incepe sa se vada discul Airy si inelele de difractie, datorita difractiei cauzate de obiectiv si estompeza liniile de absorbtie din spectru, iar pe de alta parte nici grosismentul minim nu e potrivit din ce am observat, spectrul devine cam intunecat, cel mai potrivit ar fi grosismentul rezolvant pentru observarea spectrelor stelare.

[Erwin]

Foarte interesant!

În locul bucăţii de CD care are linii circulare se poate folosi o bucată de folie de difracţie care se găseşte în interiorul sandwich-ului de la un ecran LCD. Am demontat mai multe astfel de ecrane, sunt mai multe folii înăuntru, cu diferite orientări ale liniilor dar una dintre folii mai groasă era netedă pe o parte şi cu linii foarte fine pe cealaltă parte, cred că este cea mai potrivită. Nu este niciuna aluminizată, aşadar lumina va avea o atenuare dar e posibil să funcţioneze.

Mă întreb dacă ar ajuta încă un ocular prin care să te uiţi sau o mică lunetă pentru mărirea şi explorarea spectrului obţinut?

Sigur ar ajuta un sistem prin care să fie ajustat unghiul făcut de reţeaua de difracţie. Se poate aşeza pe o bucăţică de tablă sau alt material, articulată la centrul de rotaţie cu o balama (dintr-o lamă elastică, e mai precisă) şi la celălalt capăt o gaură filetată prin care trece un şurub lung cu rozetă acţionată din exteriorul ansamblului.

[valy]

Nu merge dezlipit stratul de difractie?

https://youtu.be/tUKhZOOh6n4

[Erwin]

"Iată, ce uşor!" (asta era vorba profului nostru de mate din liceu când ne scria o demonstraţie pe tablă, asta era toată explicaţia... )

În cutiile cu 25 sau 50 CD-uri existau nişte blank-uri nevopsite însă au şanţurile făcute din matriţă. Pentru ca partea cealaltă să nu reflecte lumina se poate pune velur negru.

[iulian90]

Am avut si eu folii din acelea de difractie de la ecrane LCD, dar nu prea sunt bune pentru spectroscop, au dispersia mai mica decat CD-urile.

Desigur, merge dezlipit stratul reflectiv de pe spatele CD-ului , am incercat si este usor de facut, se lipeste scoci pe spatele CD-ului apoi se trage scociul si se dezlipeste cu tot cu stratul reflectiv de pe CD. Insa metoda asta este buna numai pentru spectroscop solar, care lucreaza in lumina puternica a soarelui, fiindca CD-ul fara stratul reflectiv reflecta doar o mica parte din lumina incidenta, asadar ,nu este potrivit pentru studierea spectrelor lampilor cu descarcari sau mai ales spectrele stelare care sunt foarte slab luminoase. Acolo este nevoie de o bucata de CD cu stratul reflectiv nedezlipit.

CD-ul se poate decupa cu un foarfece mai mare ,de bucatarie, fara sa fie compromis stratul reflectiv de pe spate.

DVD-ul ofera un spectru cu dispersie de 2 ori mai mare decat CD-ul ,dar cere atentie mai mare in prelucrarea lui, fiind constituit din 2 discuri lipite intre ele, intre care se gaseste stratul reflectiv.Nu prea merge decupat direct cu foarfecele. Trebuie mai intai dezlipite mai intai discurile DVD-ului ,cu un cutter apasand pe muchia DVD-ului unde se unesc cele doua discuri ,apoi se dezlipesc cu grija ,fara a trage prea tare de discuri, pentru ca stratul reflectiv este mai delicat decat la CD.
De obicei acel strat se gaseste depus pe discul de pe spatele DVD-ului cel cu inscriptia, dar uneori o parte din el poate ramane si pe celalalt disc mai albastrui de pe care se face citirea cand e introdus intr-un DVD player. Dupa desfacerea DVD-ului in doua, rezulta un disc de culare alba cu stratul reflectiv si un disc albastrui fara acel strat, ambele avand acele linii, microsanturi, si pot fi folosite ca retele de difractie, de reflexie, respectiv de transmisie.

Eu am construit trei spectroscoape , unul mai vechi, mic si compact, cu retea de difractie din CD, fanta din lama de barbierit, colimator din obiectiv de binoclu mic de 25mm diametru si focala de 100mm si o prisma de binoclu care sa orienteze in asa fascicolul de lumina, incat reteaua de difractie sa il reflecte aproximativ in paralel cu axa optica a colimatorului.
Apoi mai recent am mai construit inca un spectroscop de constructie similara cu primul, dar cu retea de difractie din DVD.
Iar ieri am construit inca un spectroscop pentru observarea spectrului solar, dar cu o constructie mai diferita fata de celelalte doua , mai lung , fara colimator si cu reflexia spectrului perpendiculara fata de axa tubului spectroscopului pentru evitarea luminii solare directe in ochi.
Absenta colimatorului la acest spectroscop nu afecteaza deloc definitia spectrului, daca se respecta distanta minima de 30 cm intre fanta si reteaua de difractie si daca nu se foloseste luneta analizoare dupa reteaua de difractie.
Am facut proba azi la spectroscopul solar, si spectrul se vede foarte clar, zeci de linii, una langa alta in zona verde mai ales. Linia H Alpha in rosu,H Beta in albastru, liniile sodiului in galben, liniile calciului in violet se vad clare, iar in rosul indepartat , dincolo de linia H Alpha, se mai vede inca o linie , probabil apartinand oxigenului atmosferic, deci spectroscopul fara colimator se comporta excelent. Am facut si cateva poze cu cele trei spectroscoape , cel solar fiind montat pe montura EQ1, precum si la spectrul produs de spectroscopul solar fara colimator.

[Erwin]

Wow!
Ai putea face un tutorial pentru copiii de la un club de astronomie (elevi de liceu) cu construcţia acestor spectroscoape?