[admin]

[IACOB DUMITRU]

Aceaste articole sunt publicate in premiera. Ele constituie rezultatul a peste 25 de ani de cautari si a unui numar impresionant de calcule intermediare. Va multumesc pentru interesul dumneavoastra si va marturisesc ca astept cu nerabdare orice confruntare de idei pe aceasta tema.

[bakunin99]

Singura problema e ca nu stiu cati de multi au "aparatul" matematic macar sa conteste/discute rezultatele dumneavoastra, care sunt oricum impresionanante. Eu, care am cam chiulit in facultate la anumite cursuri , am mari probleme asa ca nu prea imi permit sa le discut decat la un nivel cel mult conceptual ... Oricum felicitari.

[IACOB DUMITRU]

Va multumesc domnule Bakunin. Din fericire, aparatul matematic uzitat nu este nici pe departe atat de sofisticat cat pare la prima vedere. Pas cu pas, natura isi expune diferitele forme de existenta si organizare. De fiecare data, structurile complexe de organizare ale materiei au la baza un principiu extrem de simplu si mai ales comun de functionare, pe care, in mod evident, trebuie sa il recunosca si mai ales sa il exemplifice. Inchipuiti-va pentru o clipa ca acest “elementar germene” nu poate fi suportul unei functii complicate.

In primele doua articole am inceracat sa deslusesc simplistul mecanism matematic ilustrat cu ocazia primelor acte decizionale ale spatiului fizic. La o analiza atenta s-a putut observa faptul ca, pentru acest stadiu al observatiilor, aportul analizei matematice este minor in comparatie cu ilustratiile geometrice. Practic, la acest nivel, nu putem face deosebiri de “substanta” intre informatie si suportul informatiei.

“Jongland” conceptual cu aceste prime minime informatii se pot trece in revista cu o relativa naturalete si celelalte expresii matematice ale nivelelor superioare de organizare ale materiei. Personal, consider ca aveti toate calitatile necesare pentru a putea urmari si decide corectitudinea sau non-corectitudinea artificiilor matematice expuse pe marginea conceptului neomogenitatii absolute. Oricum, cele mai mari dificultati intervin in momentul in care mentalul trebuie sa faca abstractie de convingerile datorate in mod exclusivist simturilor umane.

[zoth]

Intradevar, impresionant. 25 de ani de munca si cautari, denota o pasiune la limita intelegerii umane, pasiune care vad ca e departe de a se stinge.
Nu pot decat sa va admir neconditionat pentru aceasta perseverenta benevola.
Intrucat articolele dumneavoastra mi se par extrem de interesante,dar si greu de patruns, as avea indrazneala de a va ruga sa le prezentati si intr-o forma mai intuitiva si/sau mai explicita, in masura in care acest lucru este posibil. Asa dupa cum spuneati si mai sus " cele mai mari dificultati intervin in momentul in care mentalul trebuie sa faca abstractie de convingerile datorate in mod exclusivist simturilor umane ".Da, este intradevar dificil.

[IACOB DUMITRU]

Am inceput acest studiu purtat de convingeri mai mult sau mai putin justificate. Cel mai mult am fost contrariat de ideea cuantificarii. Mi-au trebuit ani de zile pentru a intelege ca eram ancorat intr-o serie de manipulari biologice. Simturile umane imi ofereau neconditionat accesul la informatii mai complexe decat pareau a fi la prima vedere.

Un bun exemplu in acest sens il reprezinta asa zisa imagine a spatiului euclidian. Dupa cum se stie, vazul, ca si capacitate de a percepe imaginile spatiale, nu poate fi implementat cu ajutorul unei functii simple (chiar daca spatiul ce il contemplam pare a fi la un moment dat extrem de gol). Nu ar fi nimic extraordinar in aceasta remarca daca nu am observa si faptul ca, instrumentul uman tocmai amintit (aparatul vizual) poate fi catalogat drept “grosolon” si lipsit de puterea de rezolutie necesara pentru a putea deslusi informatiile “sarace” sau “elementare”. De aici si pana la infiltrarea unei erori cu caracter subiectiv nu mai este decat un pas.

Aceasta este unul dintre motivele pentru care, se impune o analiza filosofica mult mai profunda inaintea pornirii oricarui demers analitico-matematic. Sunt convins ca in urma unui dialog sustinut vom putea gasi impreuna modalitatile optime de ilustrare cat mai convingatoare a ideii de neomogenitate absoluta.

[ARMANDO]

fizica cuantica este pe scurt fizica posibilitatilor....aici putem discuta cu adevarat ce este defapt materia....

Oamenii de stiinta in trecut spuneau ah uita-ti oameni buni acesta este realul materia ... ma ciupesc...ma doare! .... dar dupa analiza a multor savanti si oameni de stiinta s-a ajuns la o teorie...defapt noi traim pe puntea de comanda a unui simulator.....

Nici nu stiti cat de mult suntem influentati de gandurile noastre....noi ne creeam propria realitate...sunt multe de spus sunt si dovezi ale acestor teorii si mi se par concrete...dar acum chiar nu am timp pentru explicarea lor unii poate le cunoasteti deja

[Doru Dragan]

Mult mai grav e faptul ca de multe ori suntem influentati de gandurile altora (care nu se pot stapani sa le exprime) si suntem nevoiti sa traim intr-o realitate populata de acestia

[habarnam]

Dragoane, ai niste beri de la mine ... TREBUIE !

[IACOB DUMITRU]

Anticii suplineau lipsa unui limbaj propice cercetarilor aprofundate cu metafore cat mai sugestive. Focul, apa sau aerul reprezentau pentru ei sinonime pentru notiuni inca neconsacrate precum energia, fluiditatea sau spatiul. Sa nu uitam totusi ca ideea devenirii le apartine in totalitate. Pentru a ii putea intelege cu adevarat ar trebui sa ne limitam la nivelul limbajului lor de comunicare si percepere a realitatii.

Prin notiunea de atom, ei doreau sa exprime o calitate a materiei. Cati dintre noi au inteles pana acum faptul ca aceasta notiune nu are nimic in comun cu restrictia de ordin cantitativ?

Interesul exclusivist pentru determinari pur cantitative al zilelor noastre este extrem de daunator. Tot atat de nociv este si dispretul necontrolat fata de arta filosofiei. Imaginati-va ca expertii incerca sa satisfaca prin intermediul raspunsurilor stiintifice spiritul insetat de cunoastere. Raspunsutile incontestabile pe care le va da fizica vor trebui sa multumeasca factorul uman, un factor atat de neglijat de spectrul stiintelor exacte.

Abstractizarea exacerbata a metodelor de cercetare stiintifica a condus la concluzii ce pot scoate din minti si pe cel mai mare om de stiinta. Einstein, spre exemplu, era convins ca “Dumnezeu nu joaca zaruri cu Universul”, si Einstein a fost un om cu capul pe umeri.

Entuziazmul nostru trebuie sa fie rezervat in momentul in care incercam sa ne declaram “fani” ai relativismului sau al teoriei cuantificarii via teoria probabilitatilor. Atata vreme cat rezultatele incontestabile din punct de vedere matematic au la baza lor postulate, bunul simt va respinge din convingerile sale comportamentele aparent dubioase ale lumii inconjuratoaere.

In consecinta, va trebui sa reanodam traditia exemplificarilor sugestive. In sprijinul acestei idei voi face un prim mic pas. Ganditi-va pentru o clipa ca de fapt, contactul nostru relativ cu mediu inconjurator se reduce la nivelul unor simple informatii. In mod direct, sau in urma unei analize mai mult sau mai putin laborioase, ne raportam la acest mediu sau facem raportari de situatie si stare ale diverselor elemente ce par a apartine in mod distinct acestei lumi. Facilitarea comparatiei este un factor indispensabil si deci omniprezent.

Altfel spus, lumea fizica se intinde atat cat ii este permisa o comparatie reala. Multi ii spun “interactie”, dar pentru noi cel mai mult ne intereseaza existenta sine qua non a unui numitor comun (pentru a putea face o minima comparatie e nevoie de existenta numitorului comun). Aici se ilustreaza extrem de convingator necesitatea cuantificarii, pentru ca din punct de vedere matematic, existenta unui numitor comun poate fi considerat garantul unui inedit, neconditionat si mai ales unic sistem numeric natural.

Din punct de vedere fizic se poate concluziona ca exista o singura lege primara ce va trebui, in mod evident, sa o descoperim cu precizie. Din punct de vedere filosofic, legea unica de guvernare poate conduce cu usurinta la ideea unor manifestari omniprezente si de ce nu, chiar constiente. Din acest motiv se recomanda o foarte mare prudenta in fata unor teorii ermetice si cu un ridicat potential in ceea ce priveste sansele de provocarea a unor traume intelectuale.

[Doru Dragan]

D-le Iacob, imi pare rau ca trebuie s-o spun dar am incercat de vreo cateva ori sa pricep ce vreti sa spuneti si tot de-atatea ori a trebuit sa renunt. Ce-i mai grav, posturile dumneavoastra sunt lungi cat "o zi de post" . Ma alatur cererii lui zircon rugandu-va sa incercati sa scrieti posturi mai scurte si mai pe limba noastra. Un fel de "Armonia Universului Fizic pentru to(n)ti". Pentru inceput sa incercam sa lamurim urmatorul lucru: exista persoane care tind sa "dogmatizeze stiinta oficiala" si o alta categorie care incearca sa demoleze totul. Ca in multe alte cazuri, probabil calea de mijloc e cea mai buna. Pe de alta parte oricat de mult ar fi deranjat "factorul uman" stiinta e in cautarea adevarului oricat de neplacut ar fi el. Si acum va rog sa incercati sa expuneti subiectul scriind o propozitie, hai o fraza, hai un paragraf dar ... mic. Pasi mici. Baby steps cum zic americanii. Mai inatai enuntul. Sa incercam sa-l pricepem. Dupa aia o sa incercam si demonstratia.

[IACOB DUMITRU]

Domnul meu, eu nu incerc sa demolez decat convingerile ce nu pot avea un suport teoretic. Oferiti-mi va rog frumos suportul teoretic pentru conceptul continuitatii absolute sau cel al omogenitatii si izotropiei perfecte. Va cer acest lucru avand in vedere ca, de prea multe ori aceste stari sunt invocate drept repere de baza ale gandirii "stiintifice" moderne.

[Doru Dragan]

In primul rand nimic nu e absolut sau perfect, toate sunt relative in afara de ABSOLUTUL PERFECT . In al doilea rand daca spatiul ar fi continuu, Ahile cel iute de picior nu ar putea sa prinda broasca testoasa (Zenon). Despre discontinuitatile materiei vorbeste fizica cuantica. Ar mai ramane de lamurit cum e cu (dis)continuitatea timpului ... Deci in privinta continuitatii cred ca "stiintele oficiale" au spus demult cate ceva. Omogenitatea si izotropia au fost folosite ca ipoteze de lucru (sa presupunem ca ...) ele nu sunt postulate si sunt cu atat mai putin adevaruri demonstrate. Lumea materiala are in mod evident defecte de simetrie altfel am putea observa o antilume (cel putin pana in momentul anihilarii) antilume care in mod evident nu exista.

[IACOB DUMITRU]

Este adevarat ca in privinta continuitatii stiinta a spus cate ceva. Din pacate nu a reusit sa puna punctul pe I. Ma refer la faptul ca nu a desfiintat acest reper teoretic pe motivul nonsolutiei sale teoretice. Acceptarea ca si ipoteza de lucru a unui model fara solutie teoretica prefigureaza intotdeauna un viciu de interpretare.

[Doru Dragan]

Matematica si fizica sunt doua domenii stiintifice separate. Faptul ca fizica foloseste uneori o parte a aparatului matematic nu inseamna ca ele coincid. La un moment dat geometria euclidiana parea sa descrie suficient de bine realitatile fizice, dupa momentul Einstein s-a recurs la tot felul de geometrii exotice neeuclidiene. Dreapta reala este un concept matematic care implica continuumul dar exista si o matematica a discretului care este la ora actuala copios utilizata in fizica moderna.