[neox]

Am dat poza doar cu caracter orientativ pt ce inseamna puncte de sprijin. Ce configuratie e mai buna asta e alta poveste.

[Doru Dragan]

Numarul de puncte de sprijin al unei oglinzi este invers proportional cu probabilitatea ca cineva sa chiar faca un telescop Explicit spus, cu cat numarul de puncte de sprijin este mai mare cu atat mai putin probabil e ca cineva sa faca acel telescop Cei care chiar vreau sa faca un telescop, fac cel mai simplu barilet si se uita repede cu el. Dupa aia ... mai vad ei. Cei care nu vreau sa faca un telescop, gasesc un foarte bun motiv in marirea numarului de puncte de sprijin de la trei la noua (sase ) dar cel mai bine la 27

[neox]

D-le Dragan tin sa va contrazic aici. Nu vreau sa picam intr-o boala a noastra a romanilor.." fa-l repede si simplu, sa vezi ceva cu el"...De ce daca tot depui un timp si efort sa nu faci un lucru bun si corect din capul locului?

[Mircea Pteancu]

Opiniile sunt bune,mai ales cand incorporeaza experienta practica.
Dar formulele,programele,generalizarile au valoare si mai mare.
Iata un link catre un grafic ce te ajuta sa decizi pe cate puncte sa iti asezi oglinda:



http://www.atmsite.org/contrib/Holm/Plop_o...space.html

Mark Holm,amabilitatii caruia datoram acest foarte util grafic,ajunge la concluzia ca raportul grosime/diametru maxim este de 1:20.

Vedem ,de asemenea,in acest grafic de ce se recomanda asezarea pe 6 puncte in fata celei pe 9 puncte.
Sticla de 15mm a lui Zircon poate fi asezata pe 6 sau 9 puncte pentru o oglinda de 200mm diametru ,e tot una,dar principiul KISS ne impune, de la sine ,asezarea pe 6 puncte.In schimb se vede clar ca dintr-o sticla groasa de 20mm ,la asezarea pe 9 puncte ne oprim la 250mm diametru in timp ce asezarea pe 6 puncte ''rezista'' pana la 300mm diametru.Sticla de 310mm diametru pe care v-am prezentat-o in poza cu Csillag are o grosime de 22mm.Daca va fi vreodata finalizata,acea oglinda va fi asezata pe 6 puncte.

Un barillet complicat ,cu multe puncte de sprijin poate fi o piedica in plus dar exista solutii simple,nu trebuie neaparat sa gandim in termenii profesiei mele:frezare,alezare,filetare etc.John Dobson,de exemplu,pentru a mentine in pozitie triunghiurile unui barillet in 18 puncte,a lipit CG-urile triunghiurilor de placaj pe o foaie de carton,care foaie cu triunghiuri lipite (ca niste cornulete date la cuptor) se aseaza peste suruburile de reglaj si foaia se fixeaza, in centrul ei, cu o pioneza de barillet.Nici urma de masini-unelte in acest proces.
Atentie insa!!!Cititi comentariile de sub grafic.Executia manuala a barilletelor,cu tolerante de ordinul milimetrilor poate inrautati de 2x pana la 4x deformatia suprafetei optice datorate asezarii in barillet.E foarte posibil ca Strehl de 0,95,cel putin,garantat de asezarile prezentate in grafic, sa se duca atunci pe apa Sambetei.
Mircea

[Mircea Pteancu]

Inca vreo cateva comentarii,fara intentii de polemica.Intradevar Alexescu,urmand recomandari mai vechi din volumele ATM Ingall si ,probabil literatura franceza (Alexescu a fost prieten si colaborator apropiat la lui Jean Dragesco),recomanda lipirea,cu smoala,a unui maner circular de lemn pe spatele oglinzii (ATM) sau lipirea discului de sticla ,tot cu smoala,pe un suport din lemn.Doamne fereste,nu am alt comentariu!
Apoi sa lamurim de ce asezam oglinzile pe ''puncte'' de sprijin.Un plan este determinat prin trei puncte.Deoarece operam cu un solid deformabil (oglinda),aceste trei puncte care definesc planul format de spatele oglinzii,trebuie sa asigure deformatia minima a acesteia.Trebuie sa stim unde sunt asezate aceste trei puncte de sprijin.Asezarea pe o singura suprafata mare este o iluzie ,intotdeauna asezarea unui plan pe un alt plan ,se va reduce in lumea reala la trei puncte.Care puncte, daca nu le definim si impunem noi,vor fi asezate aleator iar oglinda se va deforma sub greutatea proprie.
Nu am incercat inca,dar am o intentie foarte agresiva sa o fac,dar dupa ''Plop'', chiar si oglinzile de grosime buna ,nu trebuie asezate pe trei puncte la 0,7 D sau chiar pe perimetru .Cele trei puncte trebuie sa fie asezate echidistant pe un cerc de aprox. 0,44R .
Discul cel mai bine asezat este cel fixat central ,asa cum executa F.C.Royce,cu un singur bolt central,deci oglinda ,fie Newton ,fie Cass ,este gaurita,si spatele este de forma tronconica.Si atat.Metoda este folosita pe larg de marii producatori de optica SCT: Meade,Celestron et cie.
Apoi sunteti baieti de treaba (sau nu cititi posturile mele) de nu v-ati legat nici unul de afirmatia ref. oglinzi ''slumped'' din care ''extremum maximus'' despre care am citit este de 6mm grosime la 40cm diametru,montata intr-un tub de placi de polistiren extra-usor.O oglinda nu prea buna , dar nu-i de mirare.Mircea

[Mircea Pteancu]

Si iata si vestea buna pe care o puteti citi mai jos.Procesul de ''slumping'' nu dureaza asa de mult cum ne-am temut,in nici un caz nu de ordinul saptamanilor sau lunilor .In postul de mai jos ,de pe ATM Email List, e vorba de un program de o zi si jumatate.Procesul de ''slumping'' presupune existenta unui cuptor cu temperatura controlata (cel de mai jos cumparat la ''second hand'' cu 25 parai),a unui disc de sticla si a unui sablon de forma concava al carui negativ devine discul de sticla.Acesta devine deci un menisc avand curbura aproximativ egala cu cea a viitoarei oglinzi.Economie de manopera si abrazivi cat si faptul ca forma de menisc este mult mai stabila mecanic decat discul clasic:forma da rezistenta si rigiditate cojii de ou.Dupa ce a invatat prin tatonari cum sa stapaneasca procesul de ''slumping'',raportand vreo zece esecuri pana acuma,David Davis vrea sa-si faca mult visata oglinda de
36 inch adica 90 cm diametru.Mircea
...........................................................................................................

When the glass folks talk about working warm glass what they want is a
fast job. They ramp up the heat as fast as they can to specific
temperatures, hold the glass there and then run it down. The problem is
my old kiln that I bought for $25 will not ramp up fast. Nor does it have
the construction to efficiently manage heat. What broke the other two
large blanks, and several smaller blanks was trying to run my old kiln
like one of the new high efficiency models. I had to learn that. I had
to learn how to run my kiln.

I finally figured out that goal of the melt was to take the glass to
slumping temp, then drop it quick before it slumps too much, then hold it
at anneal, then strain, then cool. IT doesn't matter how you get there,
you just have to hit those points.

My program to slump the mirror blank was ..

ramp up at 100 degrees an hour to 1200 degrees
Hold for 20 minutes
Fall to 900
Hold for 5 hours
ramp down at 100 degrees an hour to 800
Hold for 90 minutes
ramp down at 100 degrees and hour to room temperature

That ramping speed is so slow that it is very gentle to the glass and
heats it more uniformly. Because of that I can slump at 1200 which I
think is easier on the glass. It took a day and a half to run the
program.

I made the mold by tamping sand into the bottom of the kiln and shaping it
with a curved piece of wood and a paint brush. The weight of the glass
collapsed the mold and I did not get as much curve as I needed. I reset
the mold using a ring of plumbers tape for the edge of the glass to sit on
and refired the glass. The glass looks good, the curve looks good. Next
project is the 36 inch thin blank.

David Davis
Toledo, OR 97391

[Doru Dragan]

Iti trimit $25. Ia-mi si mie unul

[neox]

E interesanta chestia dar nu cred ca multi amatori ar avea acces la asa metoda, e treaba serioasa nu gluma. In afara de cazul ca deschizi o adevarata linie de productie pt discuri "slumped" nu cred ca se merita daca faci numai 2-3 oglinzi doar asa ca sa experimentezi. Tehnic intradevar ar fi o evolutie cred in fabricarea unei oglinzi mari de telescop.

[Mircea Pteancu]

Ei si acuma am sa va spun ca la Simpozionul Galaxis de la Arad din toamna lui 1989 (da ,inainte de lovilutie),studentul Antal Arpad din Cluj a prezentat o lucrare,o mai am si acum in dosarul cu lucrarile prezentate atunci,despre obtinerea de placi groase prin compozitarea termica a mai multor placi de sticla subtire.Cu care ocazie a prezentat si un esantion de forma rectangulara ,gros de vreo 24mm,obtinut cu un cuptor de constructie proprie prin compozitarea unor bucati de 3mm grosime.Inteleg acum ca metoda lui semana mult cu cea folosita la ''slumping''.Adica sticla fiind un material amorf,nu are o temperatura de topire ci un interval,si despre asta e vorba aici,a incalzi sticla pana ajunge in interiorul acelui interval de topire.Din care nu trebuie sa iasa,sa-l depaseasca adica.Apoi racirea,detensionarea.Mircea