[zoth]

Cristi, da-mi voie sa ma explic, am un obicei prost provenit de la lunetele mele, la observatii nu prea folosesc cautatoare sa-mi gasesc tintele si sa ma centrez pe ele, in schimb folosesc o caciula de oculare.
Na, ce sa fac, asa m-am obisnuit. Incep de regula cu ocularul de 40mm care la mine are rol de cautator, dupa care ma centrez cu o focala intermediara si abia apoi caut magnificatia potrivita printre ocularele cu focale mici. Miscarile sunt rapide deoarece folosesc doar diagonale de 90 grade si niciodata nu exista pericolul ca ocularul sa se prelinga pe jos chiar daca nu e strans in diagonala. La zenit de regula nu am acces si deci pericolul este inexistent.

La binoclu trebuie sa am atentia putin mai mare mai ales daca fac observatii peste 45 grade. Nu mai merge sa las ocularele nestranse in portoculare. In plus obiceiul prost de a nu folosi cautator a migrat si la folosirea binoclului de aceea fiecare observatie incepe de regula cu ocularele de 25mm, abia dupa aia trec mai departe. Timpul de schimbare nu e covarsitor de mare dar e semnificativ mai bogat decat la lunete.

Comparatia facuta ar fi vrut sa evidentieze doar cadenta de tragere si nicidecum calitatea instrumentului. Raman la parerea ca un binoclu este un instrument deosebit de prietenos si relaxant.

[valy]

Pentru cautator poti folosi/schimba doar un ocular.

Pentru a rezolva cu "parfocal"-itatea, nu poti dimensiona niste inele/saibe care sa aduca seturile la aceeasi pozitie incat sa intre in focus fara sa schimbi focusul? Presupunand ca ai 2 maxim 3 seturi n-ar fi un efort logistic prea mare. Mai ramane problema centrarii...

[cristib]

[zoth]

Vali, da, teoretic as putea pune un singur ocular cautator dar ar fi pacat. Scanarea cerului la marire mica este extrem de placuta mai ales in mod binocular.
Pentru parfocalitate metoda amintita e foarte buna si mi-a fost sugerata prima data de Tavi Erwin, mie nu-mi trecuse prin cap
Problema centrarii a disparut deoarece am limitat magnificatia la o valoare la care nu mai e necesara.

Daca ocularele zoom ar avea in mod normal acelasi camp la toate focalele ar fi fost solutia perfecta, dar campul mic la magnificatie mica ma indispune.

Cristi, sper sa treaca supararea, nu am avut nici o intentie rea...

[cristib]

Silviu, personal le doresc tuturor pasionatilor sa aiba macar o singura astfel de flinta. Din pacate nu prea e posibil deoarece,,flinta" asta costa uneori mai mult decat o flinta adevarata. Ce sa zic, din punctul meu de vedere telescoapele binoculare sunt lansatoare multiple de ocheade, nu conteaza tinta.
Cuvantul suparare nu are ce cauta intre noi doi, e ca ceata dintre Pamant si Soare, in cateva minute dispare.🙂
Dar cumva ar trebui sa o dregi, pentru ca altfel (vorba lui Octavian Stanescu) incepatorii o sa creada cu totul altceva despre masinaria asta decat este ea in realitate.
De Craciun va doresc tuturor sa primiti ca si cadou macar o flinta de 70 mm. Daca e de 150 cu atat mai bine. Dar asta e deja un obuzier in toata regula! 🙂

[zoth]

Ieri dupa amiaza am avut sansa sa probez perechea de oculare Vixen SLV de 9mm la observatii lunare, ocazie pe care o asteptam cam de multisor. Dupa seninul de dimineata a urmat o perioada cu cer acoperit, dar dupa ora 15.30 cand luna si-a facut aparitia in campul vizual pe care il am disponibil in locatia mea, norii au inceput usor sa se disipe. Observatiile au inceput fix la 16.30 cand luna in faza de aproximativ 24% se afla exact la meridian la o altitudine de aprox 30 grade. Soarele era undeva la 8 minute de timp deasupra orizontului, deci afara inca ziua. Daca ar fi fost luna plina aceasta ar fi ocupat aproximativ 44% din campul vizual, deci destul de mare astfel incat detaliile date de apertura de 70mm a binoclului sa fie disponibile fara efort. Chiar daca era inca ziua afara imaginea m-a impresionat pozitiv, luminozitatea nederanjanta, contrastul neasteptat de bun iar cromatismul practic inexistent. Atentia mi-a fost atrasa de zona centrala a lunii, adica zona Mare Crisium unde am observat in principal 4 microcratere ce erau usor vizibile: Swift 11km, Peirce 18,5km, Picard 23km si Greaves 14km. La fel de interesanta mi s-a parut si zona craterului Cleomedes, un crater mare de 128km in care era vizibil domul central ce mi s-a parut mie tras usor inspre nord si un numar consistent de microcratere situate in Cleomedes. Dupa harta lui Antonin Rukl am identificat microcraterele A, E situate in partea nordica, B si J situate in zona centrala si C chiar pe marna sudica a craterului mare. Nu am vazut rima centrala din Cleomedes, in fapt nici nu stiam de ea dar am aflat tot de pe harta lui Rukl ca exista. Probabil trebuie apertura ceva mai mare pentru ea sau conditii mai bune de iluminare.
Pe la 17.05 cand luna se apropia periculos de marginea blocului vecin, am hotarat sa virez catre est si sa urc inca vreo 15 grade in altitudine ca sa dau peste Jupiter. Afara incepea deja sa se insereze. Discul jovian la 44x mi s-a parut micut dar bine definit totusi. Cu toate ca urcasem inca 15 grade era vizibila dispersia cromatica atmosferica, zona nordica a lui Jupiter radiind parca in exterior o nuanta albastra, iar cea sudica, rosu. Cu toate astea pe discul planetei erau bine vizibile benzile din zonele temperate. La vest de planeta, Io si Europa grupate militareste aprope de disc pe cand in est, dezmat total, Callisto si Ganimede fiecare in legea lui haladuind pe unde poate. In prima faza pe Callisto nici nu-l vazusem, credeam ca este ascuns dupa discul planetei, cand el era aproape ireal de departe, parca asa departe nu l-am mai vazut pana acum.
Am intrerupt sedinta de observatii asteptand sa vina seara cu adevarat dar din pacate odata cu ea au venit si norii care nu s-au mai dat dusi pana dimineata.

[cristib]

Ca de obicei, cum ne-ai obisnuit, observatii de o acuratete deosebita. Ce sa zic , respect! Aproape ca poti spune ,,citeste observatiile lui Zoth si nu vei mai avea nevoie de instrumente ca sa vezi cerul".
Totusi o remarca , in forma de gluma, trebuie sa fac.
Norocul tau ca ai folosit la aceasta sedinta doar o pereche de oculare, altfel, daca erai nevoit sa folosesti si alte grosismente era bai...

[zoth]

S-a intamplat ieri dupa pranz din nou .. cerul senin si turbulenta mai mica decat in ziua precedenta.
Am vizitat iar luna, mai mult de curiozitate in ce priveste rima centrala din craterul Cleomedes.
Nimic! .. foarte probabil magnificatia prea mica, instrumentul prea mic si iluminarea necorespunzatoare.
In ce priveste ultimul aspect, am primit confirmarea imediat de pe circumferinta craterului unde se observau mai putine detalii si ceva mai estompate. Era firesc deoarece zona s-a indepartat semnificativ de terminator, faza lunii fiind undeva pe la 34%. In rest modificari neobservabile. Am plecat mai departe spre sud-est si am dat peste craterul Theophilus aflat chiar in zona terminatorului. Doar varfurile domurilor centrale si muchia estica luminate, cea din urma semanand cu lama unui cutit curbat. Ce mi s-a parut foarte interesant vizual nu a fost acest crater ci vecinul lui situat in SE in zona neiluminata de soare.
Din Cyrillus, pentru ca asta e numele vecinului din SE, se vedeau doar doua luminite centrale, amintind de luminile de semnalizare ale turnurilor inalte si inca o salba de 7 luminite spre est, dispuse in forma unui arc de cerc cu deschiderea de aproximativ 120 grade. Pe fondul intunecat al zonei neiluminate acest spectacol mi s-a parut destul de interesant. Am consultat mai tarziu harta lui Rukl si am avut confirmarea, circumferinta estica a lui Cyrillus pare foarte zimtata.
Am parasit apoi luna, am trecut pe la Jupiter pentru un salut scurt si m-am indreptat apoi spre Marte, o biluta minuscula de un oranj patrunzator care parea cumva patat pe centru de nuante ceva mai intunecate. Am virat apoi spre vest sa ajung la cele 7 surori dar magnificatia mare a binoclului nu permitea intrarea tuturor in acelasi camp. Am schimbat asadar ocularele cu cele de 18mm si apoi cu cele de 25mm in care mi se pareau incadrate cel mai bine si estetic. In mare imaginile din 18mm(UFF) si din 25mm(SLV) semanau dar ceva diferit exista. Nu am sesizat din prima dar uitandu-ma mai atent am observat ca stelele de magnitudine mai mare erau vizibil mai luminoase in ocularele de 25 decat in cele de 18. Am ramas putin mirat si am repetat schimbarea ocularelor (na, ca tot n-am scapat de ea) si rezultatul a fost acelasi. Nu-mi dau seama daca e normal sau ar fi trebuit sa fie invers. Oricum concluzia e ca nu trebuie sa renunt la perechea de 25mm.

[tudor]

Mi-ai facut pofta sa ma uit si eu la Luna!

In legatura cu stelele mai puternice care se vad mai luminoase in 25mm vs 18mm cred ca este normal asa pt ca 25mm da o pupila de iesire mai mare. In acelasi timp am observat ca in ocularele de focala mai lunga exista o stralucire si un contrast aparte!
In schimb cred ca se va schimba situatia cu stelele de la limita vizuala, unde cred ca se vor vedea mai usor cu 18mm datorita puterii un pic mai mari.

[zoth]

Cred ca m-ai inteles gresit tudor, am spus ca stelele cu magnitudine mai mare, adica cele mai slab luminoase se vad mai usor in 25mm decat in 18mm.
De la Alcyone inspre SV parca, se desprinde un sirag de 6-7 stelute care seamana cu niste margele puse pe o ata, ultimele doua fiind ceva mai palide. Chiar ultima dintre ele in 18mm se zareste intermitent si mai mult cu vedere indirecta. Aceeasi steluta in 25mm se vede fara efort, permanent si cu vedere directa.

[tudor]

Am inteles eu gresit! Da e ciudat!

[zoth]

Pana vom elucida problema, sa spun cateva cuvinte despre sedinta fulger de ieri pe seara. Incepusera deja tragerile cand am iesit deci nu era vreme de lungit povestea. Terminatorul avansase pana in zona craterului Platon asa ca am profitat de iluminarea splendida a Alpilor lunari si inclusiv a frumoasei lor vai.
Cu o seara inainte terminatorul era fix in dreptul acestei vai si din cauza asta nu era vizibila in totalitate, ci numai iesirea dinspre Mare Frigoris. Aseara insa, spectacolul a fost pe cinste, toata valea vizibila, detalii frumoase in lantul muntos. As fi vrut sa mai colind pe cararile montane dar tragerile dadeau semne ca se intensifica, asa ca m-am retras in adapost.

Asta seara daca mai ramane senin, avem placerea de a-l vedea pe Uranus la cateva grade in urma lunii.

[julliano]

Am pățit si eu asa, o sa dau un mic exemplu: Steluta de mag 10.4 dintre Double Double de obicei o vedeam la grosistent mare, peste 100x, insa niciodată nu mi-a sarit în ochi cu oculare de 20 sau 18mm, care dau un 45x si 50x pe luneta mea. Insa într-o seara cu seeing bun din București de pe balcon, mare mi-a fost surprinderea sa vad ca observ steluta de 10.4 cu ocularul ES 24 68, deci la 37x. Apoi am verificat si cu ocularul delite 18.2, se vedea si cu el, dar parca nu la fel de contrastant.
E posibil ca una dintre explicații sa fie faptul ca ES24 are light scattering mai mic, strange mai bine lumina si probabil de aia vad magnitudinea limita din 18mm si in cea de 24mm, sau uneori in 24 chiar ceva mai stralucitor.

[zoth]

Multumesc Iulian
Zici tu ca s-ar datora ocularelor ... nu stiu ce sa zic, am sa refac testele in diferite conditii sa vad daca nu cumva mai intervin si alti factori. Pana atunci o sa-mi placa ambele oculare, si UFF-urile si SLV-urile

[zoth]

Cu cateva seri in urma cand cerul inca mai permitea, am refacut testele comparative dintre UFF18mm si SLV25mm pe luneta TS de 80mm, evident in modul monocular.
Diferentele observate s-au pastrat, stelele cu luminozitate mai mica sau la limita vizibila erau mai vii si mai luminoase in SLV comparat cu imaginea oferita de UFF.
Cu ocazia asta mi-am adus aminte ca SLV-urile de 25mm au o formula de 5 lentile ordonate in 3 grupe comparativ cu 8 lentile ordonate in 5 grupe la UFF18. Este deci vorba de 6 treceri aer/sticla la SLV versus 10 la UFF. Nu stiu ce transmisie asigura depunerile celor doua oculare, banuiesc ca sunt relativ identice dar diferenta data de numarul lor cred ca face jocul in acest caz.

Testele comparative pe care le-am facut au fost ceva mai extinse in sensul ca au participat cam toate ocularele de focala mare pe care le am in dotare. Dintre toate doar SLV-ul de 25mm si Eudiascopicul de 35mm (formula optica similara) s-au evidentiat prin transmisie deosebita si prin imaginea "varf de ac" a stelelor.

De luat in considerare de iubitorii campurilor mari sau exagerate, ca uneori aceasta placere vine insotita de o "plata".