[mmarin]

După ce m-am dotat cu dobsonul de 200mm am început să studiez posibilitățile de a acoperi cerințele pe care acesta nu le poate îndeplini, în special cele legate de câmp larg și portabilitate. Analizând cu răbdare și simț critic toate părțile problemei, după câțiva ani am ieșit cu o listă de specificații și am început să prospectez piața. Instrumentul ideal l-am identificat rapid dar e mult peste prețul pe care aș fi dispus să-l plătesc. Vestea bună e că am timp berechet să adun banii, lista de așteptare e de aproximativ un deceniu...
Cum o astfel de nișă de piață nu poate trece neremarcată, există numeroase telescoape cu caracteristici apropiate dar fie erau prea grele, fie nu erau în stoc iar, ca să pună capac, Brexitul a adăugat haosul vamal pentru importul din UE. Când, în octombrie anul trecut First Light Optics a aruncat pe piață modelul Stella Mira 90mm f/6 EDT, nu am avut nevoie de mult timp să mă decid.
Telescopul vine ambalat cu grijă în ceea ce e numit cu emfază cutie de transport - nu cred că ar supraviețui unei căderi de pe banda de bagaje la aeroport dar cu siguranță își face datoria de a proteja conținutul pe drumul de la fabrică până la ușa ta. Tubul optic vine cu două inele de prindere din aluminiu frezat, o șină vixen solidă și grea, un mâner de transport cu caneluri pentru accesorii și o talpă pentru căutător montată pe focuser. Un șurub pentru blocarea parasolarului este ambalat grijuliu într-o pungă de plastic și aruncat apoi pe fundul cutiei. Cutia mai conține două foi de hârtie: un raport de testare Zygo și un atestat de conformitate de la Es Reid.
Luneta arată bine în combinația de fibră de carbon cu accente de aluminiu anodizat roșu și negrul lăcuit al focuserului. Obiectivul e protejat de un capac metalic negru, odată îndepărtat putem admira calitatea acoperirilor anti reflex care fac sticla aproape invizibilă atunci când o privim din față. Suprafețele din interiorul obiectivului, unde lentilele aproape că se ating au primit o atenție specială pentru că reflexiile sunt aproape invizibile, pentru un moment am crezut că am în față un triplet spațiat cu ulei. În realitate reflexiile trădează un triplet Hastings cu spațiere extrem de strânsă, poate sub 0.1mm. Parasolarul e scurt și nu se extinde decât câțiva centimetri; e nevoie de ceva mai mult pentru a ține departe condensul dar e un compromis care favorizează portabilitatea.
La celălalt capăt capăt avem focuserul de 2.5” montat pe un rotator. Este cu cremalieră cu dinți înclinați, are reductor 10:1 iar cursa e de 90mm. Asta face ca tubul interior să fie puțin cam lung și induce ceva vignetare dar cercul de plină lumină e suficient de larg chiar și pentru astro-foto. Focuserul se mișcă fluid, fără joc și fără poticneli, aproape ca un crayford de calitate, doar că pare să prezinte o urmă de elasticitate dacă nu slăbești șurubul de blocare complet. Tubul focalizatorului are o diafragmă la intrare și un șir de diafragme mici strunjite la interior; tubul optic are și el două dar, în loc să fie din tablă ambutisată cum au lunetele cu tub din aluminiu sunt modelate în fibră și au muchii rotunjite. Măcar vopseaua mată care le acoperă e de calitate și lumina reflectată de acestea nu strică semnificativ contrastul imaginii. La ieșirea din focuser avem un al doilea rotator în care se înfietează adaptorul pe 2” sau, dacă preferi reductorul de focală dedicat de 0,8x. Filetul e M63.
Primele teste le-am făcut pe ținte terestre, evident. Se știe că o nouă achiziție aduce nori în cantități proporționale cu nerăbdarea cu care aștepți cer senin. Pe mira de test (un zid vechi aflat la 46m de fereastră imaginea e impecabilă. Am mers până la cca 200x (BCO 6mm + Q barlow) fără să detectez culori false. După mult timp, când simțul critic s-a mai ascuțit, am detectat o urmă de sferocromatism: franje verzi/purpurii la trecerile de contrast extreme. Acestea par să crească liniar cu distanța de la axa optică după care scad. Într-un ocular de 18mm focală sunt complet invizibile. Primul test de stea l-am efectuat pe o ghirlandă de LED-uri din vecini - nu tocmai ideal dar mai mult decât nimic. În focus, imagine perfectă, fără halo sau culori false. Intra și extra focal, aceeași combinație de verde/purpuriu cu inele bine definite și cu o subcorecție evidentă.
Dar, când vremea mi-a permis, într-un târziu, să-l probez la stele am avut un șoc. Mai întâi, sferocromatismul a dispărut complet, nici măcar Luna nu mi-a arătat alte culori decât cele generate de dispersia atmosferică și, după observații îndelungate, ceva cromatism lateral de la ocular. Stelele sunt atât de mici pe cât poate să le scoată ocularul dar curbura de câmp devine detectabilă începând de la 8-9mm focală. Un corector TS flat 2 a fost adăugat imediat pe lista de achiziții.
Apoi, testul pe stea: am căutat o stea aproape de zenit, am focalizat și... nu mi-a venit să cred. Imaginea stelei ca-n manual, o biluță mică cu centrul sensibil mai luminos și bătând în albastru și un tiv vișiniu închis. Primul inel de difracție e mai luminos într-o parte, exact ca-n simularea Zygo dar nu eram pregătit să fie atât de întunecat comparativ cu discul airy. Atmosfera a fost atât de calmă încât, pentru o scurtă perioadă am putut vedea, la limita percepției, mai multe inele de difracție, perfect conturate și concentrice. Testul intra/extra focal arată în continuare subcorecție de sfericitate dar mai mică iar culorile s-au schimbat în albastru/auriu și sunt mai puțin saturate.
Desigur, la o deschidere de doar 90mm nu putem vorbi de un instrument planetar dar, pentru greutatea lui se ține bine pe picioare depășind la mustață mak-ul 127 - e drept că cel din urmă nu e cel mai reușit exemplar. Pentru stele duble, e o încântare, culorile stelelor sunt naturale și discurile airy bine conturate. La DSO, din nou, concurează în ligă superioară datorită rezervei de contrast, e primul telescop care mi-a arătat detalii la M27 și M33, sunt încă incredul, poate am visat.
Concluzie: Un instrument de bună calitate care mi-a depășit așteptările. Chiar dacă serviciul meteo mi-a declarat război am avut suficiente ocazii să-i evaluez calitățile și pot să spun cu mâna pe inimă că, deși sunt alternative mai bune, diferențele de performanță sunt mai degrabă subtile. Singurul aspect pe care l-aș vrea schimbat neapărat e soluția aleasă pentru diafragmele interne. În aceeași gamă de preț, ceva mai ieftin, avem două telescoape cu tub metalic la Teleskop-Service respectiv Tecnosky, 90mm f/6 cu sticlă FPL 55 sau, mai scump, William Optics FLT 91, cu focuser de 3,3” și sticlă FPL53. Pentru cei cu răbdare de înger (și buzunare de CEO) există, desigur, Astro-Phisics Stowaway.

[Mircea Pteancu]

mmarin

Este o placere deosebita sa asculti un om fericit care a reusit sa-si transforme visul in realitate !
Sa folosesti sanatos, si la cat mai multe observatii superbe, noua ta luneta apocromata !
Astept cu mare interes rapoartele de observatii cu apocromatul.

Cer senin, Mircea

[mmarin]

Mulțam frumos pentru urări, știu că vin din suflet. Am să povestesc despre ce am văzut cu luneta cam la fel cum povestesc ce am văzut cu cu dobul, adica atunci când am în tolbă ceva interesant sau măcar relevant. Cât despre partea cu visul devenit realitate... aici suntem între noi, pot să admit că achiziționarea lunetei a fost mai degrabă o aroganță - calul de bătaie rămâne boilerul. Dar review-ul l-am postat pentru că, deși netu' e plin de poze luate cu astfel de instrumente, rapoartele privind valoarea lor pentru vizual sunt puține și tind să evite anumite aspecte. Dacă cele povestite mai sus vor ajuta un singur împătimit de stele să ia o decizie consider că nu mi-am tocit buricele degetelor degeaba.