[MirceaDP]

Salut,

m-am inscris ieri pe forum pentru a putea pune niste intrebari despre astrometrie. Sunt detalii pe care nu le-am putut gasi pe internet, dar care pentru voi sunt, probabil, ceva banal. Sper sa ma puteti ajuta.

Problema de rezolvat, pentru mine, ca fizician, este de a determina cu precizie de arcsecunde pozitia unor stele (sau alte corpuri ceresti) din preajma/spatele planetei Venus. Nu conteaza ce stele, etc. sunt, ci doar ca ele sa existe in cataloage si sa se poata compara pozitia calculata dupa catalog cu cea observata cu telescopul. Zona de interes ar fi intre 2 si 50 de diametre venusiene distanta de Venus (apropo, cate arcsecunde are diametrul lui Venus acum, vazut de pe Pamant?). Perioada de interes ar fi de acum pana pe la jumatatea lui noiembrie (e o estimare bazata pe asta: http://www.skymarvels.com/infopages/solarsysteminfo.htm).

Si acum intrebarile:
- este greu de facut?
- poate si un amator?
- stiti pe cineva care ar putea sa ma ajute?

Posibilele probleme vazute de mine, ca necunoscator, ar fi:
- performantele telescopului
- lumina "parazita" (de la Soare, Venus, orase, etc.)
- masurarea cu precizie
- calcularea dupa cataloage

Ce ziceti? Puteti sa-mi dati niste raspunsuri, idei, sfaturi?

[theogon]

Salut şi bine ai venit!
Am să-ţi dau câteva răspunsuri la întrebările tale. La aceste întrebări s-au găsit soluţii de multă vreme, aşa că în momentul de faţă sunt catalogate stelele până la magnitudinea 21 după ştiinţa mea. Coordonatele acestor stele (respectiv ascensia dreaptă şi declinaţia precum şi alte date) se regăsesc în diferite cataloage stelare.
Practic soluţia astrometrică există şi ea se poate aplica orcărei regiuni din emisfera nordică sau sudică
Si acum răspunsurile:
- nu este foarte greu, dar presupune cunoştinţe de bază şi cunoaşterea softurilor specializate.
- da, poate şi un amator
- da, în Cluj amicii nostri Lucian (Auriga) şi Victor (Iqarmy) fac asta toată ziua ca şi colaboratori ai lui Ovidiu Văduvescu reducînd observaţiile făcute la unele din marile observatoare ale lumii pentru găsirea unor asteroizi potenţiali periculoşi, iar la observatoarele proprii căutînd asteroizi ce nu au orbita determinată.
Desigur că şi în alte oraţe se fac observaţii asemănătoare (Galaţi, dar mai sunt şi altele)

Este bine să ai un telescop cu oglinda cât mai mare, cu o montură polară solidă (nu intru în amănunte) camere astro (dedicate) softuri de ghidare şi de prelucrare a imaginii şi încă multe cele.
dacă vei urmări linkurile postate de amicii noştri la rubrica astrofoto îţi vei putea face o idee cam ce cerinţe sunt pentru diferitele domenii
Măsurarea cu precizie se face pe clişeele obţinute pe care s-a aplicat soluţia astrometrică.

[theogon]

Tot discutăm de soluţia astrometrică. Ce este în fapt aceasta? - în principiu este identificarea pe baza unui soft de recunoaştere a stelelor ce compun o imagine a cerului ce apare pe un clişeu obţinut pe cale (astro)fotografică. Odată identificate stelele, cunoaştem coordonatele acestora şi pe cale de consecinţă putem determina coordonatele ecuatoriale a unui obiect necatalogat (asteroid, cometă ) aflat în preajma acestora.
Se foloseşte la identificarea obiectelor necunoscute prin extensie la calculul orbitelor obiectelor necunoscute, sau la rafinarea orbitelor corpurilor ce au deja orbita determinată, precum şi la aplicaţii de navigaţie cosmică

[auriga]

La ce ati avea nevoie de acest lucru?

Efemerida pentru Venus se poate determina cu precizie foarte mare (de ex. cu NASA JPL Horizons
http://ssd.jpl.nasa.gov/horizons.cgi), mai mare decat o poate un telescop comun de amatori ce probabil ajunge la 0.1", desi in cazul lui Venus e mai dificil datorita altitudinii mici si faptului ca este foarte stralucitor.

Putem sa va ajutam noi cei din Cluj si cu achizitia si cu obtinerea datelor, avem telescoape in gama 20-30cm.

[MirceaDP]

[2SKY]

Cred ca teoria sau logica trebuie inteleasa din start ! Altfel e pierdere de timp . Nu am inteles de ce stelele foarte apropiate , nu sint asa influentate fata de cele din zona cu pricina ? . Nu cred ca un corp asa mic , sa aiba vreo influenta . Se poate incerca cu stele gigante , dar nu prea ai obiectul

[nobody]

Mai exista o deviere aparenta cauzata de miscarea relativa a Pamantului:
https://en.wikipedia.org/wiki/Aberration_of_light

[theogon]

Dacă înţeleg bine doreşti să pui în evidenţă devierea razei de lumină ce vine de la o stea în preajma unor mase concretizate în corpuri cereşti (stele sau cum zici tu planete). Fenomenul există şi este o confirmare a teoriei relativităţii, iar experimentul (qvasireuşit) a fost făcut acum un secol în Anglia (1916 dacă bine îmi aduc aminte) cu ocazia unei eclipse de soare. Deviaţiile datorate masei solare erau de ordinul secundelor. Pentru Venus această deviere este infinitezimală
Pentru această operaţiune, care excede cu mult stabilirea unei soluţii astrometrice pentru o anumită zonă a cerului, este nevoie de tehnologia disponibilă în observatoarele astronomice, iar poziţia stelelor trebuie corectată de precesie, nutaţie, aberaţia luminii (exemplul dat de nobody) refracţie astronomică.
cât şi de prezenţa unor condiţii favorabile (eclipse)
Dacă nu am înţeles însă prea bine scopul pentru care doreşti aceste determinări, desigur ne poţi contacta

[MirceaDP]

[cmatei]

[Andi]

Planeta Venus și zonele cerului înconjurătoare au fost și sunt foarte observate; au fost observatori celebri care au „văzut” satelitul lui Venus în nenumărate cazuri.
În trecut se folosea un instrument special de observare, care nu se mai folosește în prezent. Acesta permitea o adevărată baleiere a unor zone sferice mari.

[theogon]

Nu cunosc raportări privind variaţia coordonatelor stelelor ce urmau să fie ocultate aflate deci în preajma imersiei sau după emersie, mai ales că planete spectaculoase la ocular (Jupiter) au trecut de nenumărate ori prin roiuri deschise celebre M44 sau M45, iar deplasări în arcminute ale coordonatelor stelelor din ''decor'' ar fi fost remarcate relativ uşor.
Dar clisee cu zona de interes se pot obţine, iar dacă acestor clişee li se poate aplica soluţia astrometrică sau nu, ne poate oferi informaţii preliminare cu ceea ce te interesează.

[MirceaDP]

Langa Jupiter nu apare efectul, adica nu apare daca ne uitam incolo de pe Pamant. Doar langa planetele interioare apare, si asta doar cand vectorul viteza al planetei interioare este coliniar (sau aproape coliniar) cu linia care uneste Pamantul cu planeta.

Iar planetele interioare sunt aproape de linia orizontului (si lumina Soarelui), plus ca refractia (atmosferica) acolo e mare, sunt si turbulente (nu?), Venus lumineaza destul de tare, deci ma gandesc ca nu se prea fac observatii de precizie si verificari de genul celor propuse de mine in zona, pe stelele din "decor". De vazut ar trebui sa se vada, cred, ceva deformari ale discurilor planetelor din spatele lui Venus (Marte, Jupiter) inainte si dupa ocultatii, la o distanta de cateva zeci bune de diametre venusiene. (Nici nu e nevoie de ocultare ci doar de apropiere.)

Daca se pot obtine clisee cu zona de langa Venus in perioada asta propice, sau daca exista in arhive din perioade bune anterioare (ex: sfarsitul lui mai, tot 2015), ar merita studiate pozitiile stelelor pt.eventuale deplasari. Miza (insemnatatea confirmarii acestui efect) e destul de mare. Sper ca nu m-am inselat

[MirceaDP]

[Andi]

Nu sunt măsurători absolute, sunt măsurători diferențiale. Sigur, se pot compara cu valorile calculate; sunt adevărate exerciții de trigonometrie sferică.
Instrumentul folosit era heliometrul.
Pozițiile exacte (absolute) la care se ține cont de toate influențele, inclusiv instrumentale, se fac cu alte instrumente.