[zoth]

Marea curiozitate starnita de sistemul Picht asa cum a fost prezentat prima data pe forum era posibilitatea functionarii lui ca un sistem independent a carui oglinda principala ar fi o suprafata convexa.
Dupa analiza celor doua exemple prezentate mai sus (vezi desenul "posibil sistem" si designul Korsch) este cred foarte clar pentru toata lumea ca aranjamentul Picht cu oglinda convexa lucreaza doar ca sistem secundar intr-un design optic ce cuprinde un obiectiv separat.
Multumesc celor care s-au implicat in dezlegarea acestei curiozitati

[zoth]

Pe topicul "Acromate medii" Claudiu scrie:

[zoth]

Pentru ca am vorbit mai sus de primele refractoare catadioptrice, iata in desenul de mai jos schema optica a refractorului Hamiltonian.
In mare aceasta schema este valabila si pentru Brahymedialul cu corector tip A conceput de Schupmann singura diferenta fiind aceea ca elementul corector este mai mic in diametru raportat la obiectiv si planul focal iese de pe o diagonala montata aproape de jumatatea tubului.
In istoria scrisa se cunosc doar patru Brahymediale construite pana in prezent:
- 1893 - Schupmann - Germania - 127 mm - f/13 - nu se mai stie nimic despre el.
- 1941 - Hellman - Statele unite - 108 mm - f/13 - nu se mai stie nimic despre el.
- 1947 - Dwight/Gordon - Statele unite - 155 mm - f/25 - nu se mai stie nimic despre el.
- 1953 - Rolf - Germania - 700 mm - f/19.4 - este in uz si astazi.
Am sa pun mai jos si doua imagini ale acestui din urma instrument construit de Edwin Rolf intre anii 1949 si 1953.
Este un mamut de 13 tone, apertura obiectivului de 700 mm care foloseste un corector tip B din sticla LF3 cu diametrul de 320 mm.
Pentru o corectie mai buna a culorii laterale instrumentul mai foloseste un triplet cimentat situat la 80 mm inainte de planul focal.
Probabil multi amatori necunoscuti au mai construit astfel de instrumente, dar dintre acestia multi se detaseaza net olandezul Klaas Honders (1951 - 2003) care a adus designul brahymedial la niste performante greu de imaginat sau macar de sperat chiar si de catre Schupmann.
Printre altele, Honders proiecteaza doua sisteme brahymediale de exceptie, un catadioptric planetar si altul pentru astrofoto ( 200mm f/7.4 si respectiv 150mm f/2.7).
Vreau sa citez aici cateva din performantele primului proiect:
"The modulation transfer function (MTF) is nearly indiscernible from what is theoretically posible. Lateral colour is insignificant with an edge of the field value of 0.0001 mm. It has an absolutely flat focal surface (Petzval radius = 2.7 m). At best planetary field focus the correction is 0.004 wave peak to valley. This system is astrometrically perfect as the distortion is only 0.02%, and thus provide ultra precise asteroid position measurements when coupled to a large format CCD."
Si toate acestea Honders le obtine cu doar trei lentile din BK7!
Din pacate nici el nu a mai trait sa-si vada visul realizat dar a lasat un drum deschis pentru altii...

[cristib]

[Stanescu Octavian]

Daca vrei sa aprofundezi citeste si studiaza aici despre Mak ( si pagini anterioare si dupa) http://www.telescope-optics.net/Mak-Newton.htm

[zoth]

Judecate in contexul topicului de fata, telescoapele Maksutov sunt derivate ale sistemului Cassegrain cu deosebirea principala ca aberatia de sfericitate din sistem nu mai este tinuta sub control prin asferizarea celor doua oglinzi, aceasta sarcina fiind preluata de o lentila menisc montata la intrarea telescopului.
Toate caracteristicile amintite mai sus pentru sistemul Cassegrain raman deci valabile si pentru derivatul Maksutov.
Banuiesc ca te intereseaza in principal designul Maksutov-Gregory la care oglinda secundara convexa (noua inventia a lui dyazzz) este realizata prin depunerea unui strat reflector circular pe spatele lentilei menisc.
Este un design foarte compact si deci cu portabilitate buna pana la diametre active destul de mari.
Oglinda secundara fiind o aluminizare depusa pe spatele meniscului nu mai necesita sustinere suplimentara si deci se scapa de fenomenele de difractie date in general de sistelele de sustinere ale secundarelor.
Realizarea secundarei in acest mod are si un revers, numarul gradelor de libertate pentru corectia cat mai buna a aberatiilor in sistem scade si in consecinta designul de fata ramane dominat de coma si astigmatism.
Acest lucru nu trebuie sa sperie pentru ca nivelul comei de exemplu este mult mai redus decat in cazul unui newton clasic.
In plus, datorita meniscului sistemul devine unul inchis si prin aceasta se limiteaza substantial fenomenul de turbulenta instrumentala.
In final un amanunt foarte important, aberatia de sfericitate si in sistemele Cassegrain si in cele Maksutov este minima pentru o anumita valoare a distantei dintre oglinda principala si cea secundara.
Sistemele care fac focalizarea imaginii prin deplasarea oglinzii principale (si deci modificarea distantei dintre principala si secundara) nu pot pastra o valoare minima a aberatiei de sfericitate.
In plus pot aparea unele probleme deranjante in timpul focalizarii imaginii datorate sistemului care plimba oglinda principala.
Sistemul Maksutov pe ansamblu ramane totusi unul performant fiind de regula specializat pe campuri relativ mici si deci cu aplicatii principale in observatii planetare si rezolvari de duble.

[cristib]

[cristib]

[zoth]

Stai putin, telescopul Gregory este alta mancare de peste
El da intradevar imagini nerasturnate putand fi folosit fara niciun element aditional pentru observatii terestre.
In cazul tau ti-am dat trimitere catre telescopul Cassegrain, cam tot ce scrie acolo se poate aplica si maksutovului.
Diferentele le-am subliniat in ultimul post.

[cristib]

[Tavi F.]

Inaintea teoriilor alternative si comerciale de negare a efectului crescind al turbulentei atmosferice odata cu marirea pupilei de intrare, cit si de alte insinuari eronate cum ca dall-kirkham ar avea raportul strehl axial, de proiectare, subunitar, ar trebui sa ne intoarcem fundamente... la popularul newtonian D200mm f/5 (og. parabolica). In acest caz, la extremitatea unui cimp focal care ar cuprinde luna, strehl-ul e 0.11!

[tavi 84]

As avea niste intrebari.La o marire data si o aceeasi valoare a campului in grade(atat aparent cat si real),un telescop Newton cu un raport F/D mai mic va avea vizibil o coma mai pronuntata pe marginile campului vizual?Ignorand alte aspecte, precum curbura campului,care afecteaza capacitatea ocularului de a reda imaginea.Ma refer,strict la cum este imaginea in planul focal.Dar la un diametru mai mare si acelasi raport F/D,presupunand tot pentru o aceeasi valoare a campului real in grade?

[Stanescu Octavian]

La diametru mai mare coma se accentueaza la acelasi f/d si acelasi unghi vazut pe cer.
o simulare de spot stelar mai jos la f /15 newton 400mm si 200mm dall-K 200mm
f/7,5 newton 400mm si 200mm
toate la marginea discului lunar 0,5 grade.

nu e problema la Newton ca exista corectoare de coma la pret convenabil.