[HarapAlb]

[TRAIAN]

Da, se poate dar aici sticla nu e bombardata cu radiatie ci plasma din interior e supusa la campuri electrice uriase. Ce se petrece in interior determina efectul de luminescenta al peretelui de sticla.
Radioluminescenta este proprie unor substante anume capabiele de asa ceva (de exemplu fosforescenta e specifica fosforului si nu o poate avea zincul, sa zicem).
Aurorele boreale sunt un fenomen natural de luminescenta destul de complicat de explicat dar in mare, aerul se ionizeaza de la radiatiile neutronice solare, si la recombinarea ionilor se emite lumina.
In wikipedia sunt prezentate informatii generale de tip popularizare in masa la nivel de liceu sau gimnaziu. Nu poti avea pretentia ca poate cuprinde detalii de genul asta. Aici in acest topic, e vorba de un fenomen anume observat in laborator ca o exceptie de la regula.

[cristi_m]

S-a pomenit frecvent mai sus despre interdependenta camp magnetic - camp electric spunandu-se mereu ca un camp magnetic este generat de un camp electric si vice-versa si inteleg ca asta reprezinta pana la urma mecanismul prin care se propaga undele e.m.

Va aduc in atentie un experiment banal cu doi magneti permanenti, de genul celor folositi la difuzoare. Mai ales noile generatii de magneti pe baza de neodymium sunt extrem de usori si extrem de puternici.

Pot sa spun ca asupra mea acest experiment are un efect senzorial coplesitor, tinand cate un magnet in fiecare mana si apropiind polii de acelasi semn, apoi pe cei opusi, poti constata pe viu forta evidenta cu care se manifesta interactiunea, chiar poti "palpa" printr-o senzatie de elasticitate forma geometrica a volumelor in care se desfasoara campurile magnetice corespunzatoare si pare de-a drepul ireal ca aceasta puternica interactiune nu are niciun suport material, mai ales ca se manifesta chiar si prin corpuri solide interpuse....

Pur si simplu realizezi ca exista ceva care nu exista...daca ma pot exprima la acest mod pe un forum de fizica, si dintro data notiunea de camp vectorial capata o semnificatie cat se poate de concreta, aproape fiziologica, desi campul ca atare se se situeaza in afara posibilitatilor noastre perceptuale obisnuite.

De unde si intrebarea pe care v-o adresez in finalul postului meu: cum se realizeaza interactiunea la distanta, avand in vedere ca in acest caz este exclus fenomenul de propagare din aproape in aproape specific undelor e.m.? De unde senzatia aceea ca spatiul devine elastic intre cei 2 magneti?

[TRAIAN]

Definirea notiunii de camp se face exact pentru un astfel de fenomen de interactie la distanta.
La nivel macroscopic suntem obisnuiti cu interactii de atingere(macroscopic= contact fizic), insa in cazul descris nu avem macroscopic un contact de atingere a corpurilor construite din substanta.
Interactia se face evident la distanta. Distanta ca si concept macroscopic fiind aici o marime comparabila cu dimensiunile macroscopice ale obiectelor purtatoare de camp.
Se face astfel distinctia clara intre notiunea de camp si ce a de substanta.
Corpurile interactioneaza prin atingere, cand interactia este de tip mecanic si, interactioneaza la distanta, daca sunt surse de camp.
Si la campul electric se poate pune in evidenta interactia la distanta.
Vezi experimentul cu bilutele de polistiren care sunt atrase sau respinse de suprafete dielectrice electrizate prin frecare.
Dar la campul gravitational lucrul asta este atat de evident ca nici nu il mai luam in considerare.
Faptul ca nu avem respingere gravitationala ne face sa remarcam mai spectaculos fenomenul de respingere intalnit la magneti.
Campul este definit ca o distributie de interactii posibile in spatiu.
Exprimarea asta poate parea cam bizara.
Dar ea ne spune ca un camp exista independent de existenta unui corp asupra caruia se poate evidentia interactia.
Orice camp are o sursa, care este cauza interactiilor respective.
Dar sursa unui camp nu este obligatoriu un corp format din substanta. Undele sunt un caz clar de surse de camp care la randul lor (sursele) sunt tot campuri .
Mai exact, in cazul undelor e.m. apar campurile E si B respectiv din campurile complementare B si E variabile in timp.
Existenta campurilor in lipsa substantei si aparitia campurilor in absenta substantei (in vid) este un fenomen, care, s-a acceptat foarte greu si tarziu, in istoria stintei.
Senzatia aceea de spatiu elestic este datorata experientei noastre de viata care intalneste foarte des forte elestice cu care reactioneaza.
Un gaz comprimat supus unei forte reactioneaza cu forte contrare care nu au un punct de aplicatie fix ci mobil datorat variatiei volumului si deci a pozitiei unui posibil piston.
Elasticitatea mecanica in exprimarea noastra simpla este sesizarea unor forte care actioneaza cu intensitati variabile din pozitii in miscare.
Este mai degraba un mod de a percepe fortele.
Dar si in cazul fortelor eleastice avem intotdeuna campuri de forte eastice.
Deformarea corpurilor la nivel macroscopic pune in evidenta de fapt interactii existente intre moleculele corpului.
Cum aceste interactii sunt intre diferitele molecule, in volumul macroscopic al corpului avem o distributie de forte in echilibru pe intreg volumul corpului.
Campurile elastice din structurile corpurilor sunt extrem de complicat de descris cu formule sau functii, datorita complesitatii lor (pentru asta s-au definit tensorii ca vectori cu componente multiple dependenti de variabile multiple)
Cmpurile E, B, G sunt insa campuri mai prietenoase cu matematica pentru ca sunt functii simple de maxim 4 variabile (asta cand vorbim de campuri in vid, pentru ca in substanta structura campurilor este la fel de complicata ca si campurile elastice)
Campurile sunt atat de omniprezente incat cred ca in curand vom constata, ca de fapt, numai campuri exista chiar si in ceea ce noi numim astazi substanta.
La nivel cuantic , particule elementare, interactiile sunt numai intre campurile ce le poseda respectivele particule elementare.
Mai putem defini campul astfel:
Campul este capacitatea de a interactiona.
Dar noi mai stim:
Capacitatea unui vas inseamna cat de multa substanta poate intra in acel vas. (intre fundul si gura acestuia considerate pe verticala campului gravitational) la diferenta de potential gravitational data
Capacitatea unui condensator inseamna cat de multa sarcina poate intra in acel condensator (intre cele doua potentiale electrice diferite ale placilor) in functie de diferenta respectiva de potential electric.

Capacitatea unui camp de a interactiona depinde si ea de limitele de distanta definite, deci de diferenta de potential specific campului.
Dar asa putem vorbi pana maine si nu vom spune niciodata totul despre campuri.

[cristi_m]

[presura]

[presura]

[virgil]

Neintelegerile provin din faptul ca noi privim campul electric prin prisma experienteleor macro de laborator, in realitate campul electric in micro reprezinta capacitatea de raspuns a electronului, cand in apropierea lui apare o alta particula. Campul este ca o cutie neagra pe care incercam sa o descifram observand reactiile de raspuns la diferite interventii din afara.
De exemplu se presupune ca liniile de forta ale campului electric au raza de actiune infinita, totusi la apropierea unei particule, aceleasi linii de forta se curbeaza, materializandu-se printr-o forta de atractie sau respingere, dupa caz. Cum explicati manifestarea acestor forte, daca nu prin faptul ca fiecare domeniu "dv" din campul studiat, manifesta afinitate sau repulsie fata de un domeniu similar al campului particulei incidente. Observand interactiunea mai multor particule, vedem ca indiferent cate particule intra in sfera de incidenta a unui camp, niciodata nu sant anihilate toate liniile de forta, astfel ca daca mai apare o noua particula in camp, vor apare noi linii de forta cu care sa interactioneze, desi pe ansamblu legaturile vor fi in scadere, probabil suma acestor legaturi, tinde spre o constanta, ce caracterizeaza particula. Cred ca aceasta constanta reprezinta partea cuantificabila a campului.

[Blakut]

Credeam ca un camp reprezinta o multime de vectori sau forte a caror orientare si norma depinde de pozitie.

[virgil]

Vectorii sant expresia matematica a liniilor de forta a unui camp, nu inteleg ce nu este corect in observatia mea.

[IACOB DUMITRU]

[TRAIAN]

Virgil a punctat corect definitia campului ata cat se poate exprima in cuvinte intr-o fraza.
Blakut nu cred ca a inteles suficient din definitia lui Virgil pentru ca nu contrazice cu nimic cele afirmate.
Campul definit ca intindere(chiar si literar are acest sens) pe care se afla ceva.
Si acest ceva inseamna potentialul de a ctiona.
Si literar se foloseste expresia "in acest copil exista un mare potential".
Daca cest potential inseamna atat marimea unei actiuni cat si directia si sensul acesteia asta inseamna potential vector.
Dependenta doar de distanta este un fel de scalar conventional pentru ca se presupune aprioric cunoasterea faptului ca toate actiunile au o directie deja cunoscuta cea a directiei razei (campuri centrale-care sunt una din dou aposibilitati cunoscute ale campurilor E,B,G)

Presura
Campurile sunt continue doar in sensul in care actiunile lor depind dupa functii continue de argumentele lor.
Cuantificarea campurilor nu se refera la cuantificarea actiunii campurilor ci a energiilor acestor campuri si a intensitatilor lor.
Din acest motiv cuantificarea campurilor inseamna ca la nivel cuantic(acolo unde are sens cuantificarea) campurile au numai anumite valor ale energiilor cu valori discrerte si nu continue.
Deci am numai anumite posibilitati ale energiilor campurilor dar aceste campuri actioneaza asupra particulelor specifice dupa functii continue.
Cuantica este de fapt un cumul de formalizme matematice prn care se poate descrie matematic comportari ale elementelor naturale in domeniul de variatie discret atat al functiilor cat si al argumentelor.
Mai pe romaneste e vorba de definirea unei noi matematici care lucreaza cu variabile discrete pentru ca natura nu admite numai variatii continue. La nivel cuantic, (adica exact la nivelul particulelor elementare din constitutia materiei) nu avem o piftie continua ci avem o imprastiere a unor concentrari de energie intr-un spatiu lipsit de energie.
Functiile de pozitie nu sunt deci de forma unor functii continue ci sunt de forma unor functii discontinue.
Stiti acele functii definite cu acolade:
"f = 1 pentru x cuprins intre..., si f este 0 pentru x=0" de exemplu.
Fizica cuantica este obligata sa opereze numai cu astfel de functii si atunci a fost nevoie de o noua matematica cea a operatorilor si alte formalistici care sa permita lucrul cu functii discrete.
E drept ca Einstein nu a acceptat niciodata fizica cunatica si mai ales principiul de incertitudine al lui Heisenberg, (celebra asertiune: Dumnezeu nu arunca cu zarurile atribuita li Einstein). dar Einstein nu erea interesat de micro univers ci de macrounivers, acolo unde vitezele mari si spatiile cosmice permiteau perspectiva TRG. Domeniul preferat de Einstein a fost dealtfel mult mai studiat in ultimul secol de unde a rezultat teoria big beng-ului, notiunile de supernova, stele neutronice (gauri negre) si as mai departe elemente care au dezvoltat teorii spectaculoase despre cosmos.
Nivelul cuantic insa a ramas putin pe dinafara. Chiar daca teoria stringurilor incearca la nivel de teorie a campurilor sa gaseasca raspunsuri despre structura cuantica a universului nu sunt inca suficient de bine inchegate aceste teorii.
A pune cap la cap cunostintele despre structura cuantica a materiei inseamna de fapt a inchega o teorie a campului unificat.
Adica sa poti lega structurile cuantice unde se intalnesc campurile nucleare cu structura substantei unde se intalnesc campurile electric, magnetic, si ambele sa le legi de efectele macroscopice si cosmice unde se intalnesc campul gravitational si interactiile slabe.
Trecerea de la structuri cuantice la structuri cosmice, presupune teorii statistice care sa traduca la alta scara proprietati din mic in proprietati medii rezultante in mare.
Sa ne amintim ce diferenta e intre viteza de deplasare a moleculelor in gaze si temperatura gazului.
Una dintre cele mai spectasculoase terorii in fizica este teoria din termodinamica prin care marimi mecanice mediate statistic definesc marimea macroscopica, termodinamica, fundamentala - temperatura.
Daca stim stazi structura si legile dupa care se comporta corpurile ceresti nu avem nici o perspectiva sa intelegem legaturile intre elemenetele fundamentale cuantice. Ar fi ca si cum, cu un termometru am incerca sa determinam cum este construit in intimitatea sa corpul respectiv.

[virgil]

Cred ca singura legatura intre micro si macro, este asemanarea modului de organizare a structurilor materiale, respectiv atomi pentru micro si sisteme cosmice pentru macro, astfel ca ambele niveluri cosmice au la baza acesti oscilatori armonici, dominati de campul electric, respectiv gravific. Ce au comun aceste doua campuri?, proportiile, oscilatorilor armonici, (mase, orbite, energii, frecvente, viteze ), care au o singura constanta de proportionalitate, pe care am stabilit-o, si care are valoarea, s=10^18.

[Alexandru Rautu]

Ohoooo.. Domnul Iacob a revenit! ..sau poate eu m-am trezit

[IACOB DUMITRU]

S-a trezit domnul Rautu?
Ohoooo!