[Abel Cavaşi]

Ecuaţiile diferenţiale pe care te bazezi tu Radu (culese din linkul dat de tine), sunt ecuaţiile ce modelează formarea celulelor Bénard, adică (le prezint ca să le putem vedea mai bine):



unde P este numărul lui Prandtl, iar R este numărul lui Rayleigh, adică
şi

Din păcate, pentru a se ajunge la aceste ecuaţii, este necesară următoarea aproximaţie: „Some other required conditions are satisfied if the compressibility of the fluid and its coefficient of volume expansion are small.”, care nu este satisfăcută decât pentru solide sau lichide şi nicidecum pentru gaze (cum bănuiesc eu că ar fi la suprafaţa lui Saturn, chiar şi la poli).

Aşadar, pentru a putea aplica teoria celulelor Bénard este necesar ca substanţa de la suprafaţa polului nord să fie cel puţin lichidă. Deci revin cu întrebarea:
-cum poate exista hidrogen lichid la acele temperaturi mari (cu mult peste 20K) şi presiuni mici (cum sunt într-un gigant gazos cu cea mai mică densitate)?

[raduM]

Mulţumesc, Larry. Am să mă uit îndată.
Deocamdată, uite şi DE CE hexagonul e preferat:

Plecând de la trăsnaia cu aspersoarele, haide să udăm o suprafaţă. Pun un aspersor în centru şi-l înconjor cu aspersoare cu debite egale cu cel din centru (nu există nici un motiv să facem vre-o diferenţă) dispuse circular, aşa încât pânzele de apă să fie tangente. Câte aspersoare sunt necesare pe periferie?
ŞASE.

Bine, dar rămân petice neudate între zonele circulare acoperite de aspersoare. Măresc debitul astfel încât razele cercurilor să crească exact cât să nu rămână petice neudate. Pânzele de apă exterioare vor aduce pânza interioară la forma unui hexagon.
În cazul convecţiei, e vorba de autoorganizare a procesului de "împărţire" a spaţiului disponibil între celulele de convecţie, în mod echitabil
Un motiv în plus să cred că există şi alte celule, pe exteriorul hexagonului central.

[Abel Cavaşi]

Excelentă demonstraţia, Radu! Aveam o bănuială că vei găsi o metodă mai elegantă (mai fizică) decât cea geometrică (aceea cu numărul cercurilor adiacente care încap pe o suprafaţă).

Demonstraţia ta arată că este vorba despre convecţie, dar, după opinia mea, provocată nu de un gradient de temperatură, ci de un flux de substanţă care vine din adâncul lui Saturn şi se mişcă elicoidal. Cred că acelaşi proces explică şi formarea jeturilor de acreţie.

[Abel Cavaşi]

Cred că se poate justifica uşor chiar şi necesitatea existenţei jetului:
-o masă vâscoasă aflată în rotaţie nu poate permite o mişcare rectilinie niciunui jet care ar vrea s-o traverseze;
-pe un cilindru în rotaţie geodezicele sunt elici, iar un fluid care tinde să traverseze o asemenea masă vâscoasă va alege drumul cel mai scurt dintre două puncte de pe cilindru;
-torsiunea elicei va depinde de unghiul pe care îl face viteza jetului cu viteza de rotaţie a masei;
-atât pentru „jetul” din inelele lui Saturn, cât şi pentru jetul de acreţie, torsiunea tinde spre zero;
-pentru a produce torsiune unui jet este nevoie de energie suplimentară, aşadar orice jet va tinde să aibă torsiunea cât mai mică;
-prin urmare, existenţa inelelor lui Saturn este compatibilă cu existenţa jetului de acreţie!!!!

[Doru Dragan]

Uau

[Abel Cavaşi]

Continuarea acestui raţionament duce la concluzia că inelele lui Saturn şi jetul de acreţie sunt jeturi cu cea mai mică torsiune şi, implicit, cu cea mai mică energie. Prin urmare, în masa lui Saturn trebuie să se afle jeturi cu torsiune mai mare, deci cu energie mai mare. Jeturile cu torsiunea maximă, corespunzătoare unui unghi de 45 de grade trebuie să fie cele mai energice.

Torsiunea nu poate fi produsă de forţe pentru că forţa se află mereu în planul osculator al mişcării jetului. Dar gravitaţia produce numai forţe, deci, natura energiei care produce (sau, reciproc, este produsă de) torsiune nu poate fi gravitaţională. Prin urmare, un jet cu torsiune are energie electromagnetică, ceea ce poate explica şi existenţa radiosurselor saturniene (şi nu numai )!

[Alexandru Rautu]

tot ati explicat... numai hexagonul v-o ramas...

Faceti o diferenta:

[raduM]

Haideţi să ne lăsăm de Fizică şi să ne apucăm de programare. Ca primă aplicaţie, aş propune (insistent ) crearea unui virus care, atunci când cineva tastează unele combinaţii, de exemplu "impuls volumic" sau "mişcare elicoidală", calculatorul să înceapă să emită ultrasunete, să fugă prin cameră şi să se arunce de la balcon.

PS. orice asemănare cu oricine este absolut neîntâmplătoare .

[Alexandru Rautu]

Nu cred ca se pune problema chiar asa doar nu incercam sa stopam ideile unui om, mi se pare anormal... dar sa insisti prea mult pe o idee si asta mi se pare ca nu-i bine...

P.S. domn prof. ce ar fi sa aplicati numai geometria toroidala si sa explicati miscarea maselor de aer de pe Saturn ... glumesc desigur.

[lucia lucia]

Daca va legati de geometria toroidala o sa va innod urechile. Aviz amatorilor .

Inelele lui Saturn, dupa cate stiu, sunt ramase de la formarea planetei, ca si la Jupiter de altfel, ca si la Soare. Ce parere aveti de inelele solare?

Jeturile presupun mai multa miscare elicoidala decat ... hei, unde mi-a fugit calculatorul?

[Abel Cavaşi]

[Abel Cavaşi]

[lucia lucia]

eu am o notiune nitel diferita despre ceea ce inseamna jet de acretie. Nu inteleg prea bine care e treaba cu Saturnul si acretia. Saturn s-a format prin acretie, asta inteleg. Ca orice alt corp ceresc, de fapt si de drept. un jet presupune insa un proces de energie mare, parca. De data asta chiar nu vad legatura.

[raduM]

CATEVA CHESTII, LA

http://www.astro.cornell.edu/us-russia/jets.htm

[Abel Cavaşi]