[raduM]

Da. Pai, va dati seama, daca din '92 existau astfel de caracterizari... azi s-a ajuns departe.
Nu as vrea totusi sa comentez site-urile date, le cunosc, cunosc lucrarile care au dus la ele, sunt pentru publicul larg. Bine, nu inseamna ca nu prezinta rezultate frumoase. Dar sunt asa... de prezentare.

[IACOB DUMITRU]

Se pare că întotdeauna este loc de mai bine. Am promis că voi reveni pe acest subiect şi iată-mă. În ultimele două zile mi-am „stors creierii” la maxim (ca pe vremuri). Este foarte greu să aduci îmbunătăţiri asupra unor concepte ce par a fi extrem de bine fondate. Iată care ar fi ideea:

• Domnul Radu (şi nu numai dumnealui) susţine că acum 12 miliarde de ani Universul a fost omogen (la z ≈ 6,56), iar gradul de abatere maxim de la această aşa-zisă omogenitate se va atinge la z ≈ 1,89;
• Eu susţin că cele două valori ale lui z ar putea fi z ≈ e şi z ≈ ln2∏;
• Diferenţele dintre cele două seturi de valori fiind nesemnificative se poate spune că există un consens în această privinţă;
• Divergenţele de convingere apar în momentul în care se dă o reprezentare grafică ideii de structură şi mai ales a ideii de structură omogenă (mai exact, eu susţin că acum aproape 12 miliarde de ani Universul trăia o stare de neomogenitate maximă).

Aşa după cum se pomeneşte tot mai des în ultima vreme:

[lucia lucia]

De remarcat este faptul ca ideile lansate pe acest site devin din ce in ce mai valoroase . Cel putin, determina pe unii oamneni sa-si stoarca crierii . Deci, cu cat mai valoroase, cu atat mai putin utile . Chiar daunatoare...
Nu, pe bune.
Ideea cu numarul e mi se pare fecunda. Ce spuneti? Mai era o chestie, cu numarul de aur.. au nu cumva exista legatura? O nota de 10 pentru cine o prinde...*o sa iau urecheala pentru asta...


D-le ID, jos palaria. J'aime beaucoup .........

[IACOB DUMITRU]

Merci beaucoup mademoiselle Lucia.

Numărul "e" a fost inventat de mama natură (prin modul de a se structura) şi, el devine mult mai interesant în momentul în care este descoperit ca şi valoare a unui unghi (exprimat în radiani desigur).

Mica diferenţă dintre Ln2∏ şi numărul de aur o datorăm în cea mai mare măsură, contribuţiei în structuri a defectului de masă şi, într-o mult mai mică măsură electronilor ce orbitează în jurul nucleelor.

Această configuraţie de valori o regăsim şi în comportamentul "micului Univers":

Fotonul.

[raduM]

[IACOB DUMITRU]

Nu mai înţeleg nimic!!!

"Atât cât îmi aduc aminte", domnul profesor a scris:

[IACOB DUMITRU]

Aşa după cum am aflat mai nou, datele experimentale conduc la ideea că acum mai bine de 12 miliarde de ani Universul era OMOGEN.

Eu încerc să interpretez această informaţie în felul următor:

La început raza de curbură era infinită, adică, la acest moment, două particule (gen foton) ar avea posibilitatea să îşi înceapă concomitent şi pe un traseu iniţial paralel un foarte lung periplu prin Univers.

Presupunând că distanţa iniţială dintre aceste trasee şi implicit dintre cele două particule avea valoarea "d", vă rog să îmi spuneţi dacă în timp distanţa dintre trasee se modifică şi în ce sens.

Am ridicat această problemă având în vedere faptul că:
Eu consider că acestă stare aşa-zis iniţială poate fi interpretată ca şi stare de colaps.

[Andronache Adrian]

vad ca n/a mai scris nimeni nimic pe aici, asa ca imi permit sa revin cu ce am postat acum cca 2 saptamani pe alt topic

În teoriile actuale, black holes sunt descrise ca "puncte materiale", cu dimensiune 0 sau tinzând spre 0, şi implicit cu densitate infinită.
De asemenea, există "explicaţii" privitor la de ex. cum se vede din interior "orizontul evenimentelor" şi fenomenele asociate; căderea luminii în gaura neagră, etc.
Consider găurile negre ca fiind un fapt de necontestat, doar că fenomenul e puţin diferit. Comparând diversele paradoxuri ale teoriei, am ajuns la o concluzie:
Black Holes tind în contracţia lor spre raza finită şi nenulă a sferei Schwartzschild, şi nu spre dimensiunea 0. Ele nu vor atinge niciodată dimensiunea sferei Schwartzschild, nemaivorbind de trecerea acesteia, spre dimensiuni nule. Timpul este complet oprit pe sfera Schwartzschild, astfel că materia nu mai poate cădea în continuare, găurile negre fiind astfel "îngheţate" în evoluţia lor la acesta stare paradoxală, din care nu pot ieşi: capcana incetinirii timpului. Mai bine zis, trecerea graniţei sferei Schwartzschild ar putea avea loc doar după sfârşitul Timpului (dincolo de valoarea infinit a axei timpului).

Aceste chestiuni ar trebui dezvoltate si argumentate

De exemplu: De ce, daca o BH potrivit teoriei mai sus prezentate nu e inca formata complet, totusi noi nu o vedem? Doar lumina o poate inca parasi, din moment ce nu a trecut de sfera Schwartzschild.
R: Sa presupunem ca BH e foarte aproape de diametrul final. Timpul aproape s/a oprit. Un foton care iese din suprafata BH iese cu o energie "normala" pentru un corp cu o temperatura imensa, deci in domeniul gamma. El este insa intr/un camp gravitational aproape infinit. Implicit, el se "inroseste"ajungand probabil la energii echivalente undelor radio sau chiar mai jos. La limita, eventual la milioane de ani de la colapsarea stelei initiale, fotonul se va inrosi scazand pana la energie 0 si eventual sub 0 (??). Sub 0 (???) adica va fi absorbit inapoi. (????)
uff ce pacat ca nu pot face un bilant: care e temp de radiatie a corpului negru pe sfera schwartschild? cu ce energie pleaca? cat e pierderea in campul gravitational la iesirea din orizontul evenimentelor? e mai mare decat energia initiala sau nu? sau sunt egale, sau devin asimptotic egale pe masura apropierii de raza schwartz...etc

[IACOB DUMITRU]

[lucia lucia]

d-le ID, gândiţi mecanicist în relativitate, ca şi dl. AC ... uneori.
În teoria găurilor negre nu există direcţii. Chiar dacă sunteţi pentru inegalităţi, simplul fapt că vă consideraţi outsider nu rezolvă nimic. Geometria diferenţială trebuie cunoscută, înainte de a lansa idei pe subiecte cum sunt găurile negre. De ce? - pentru că teoria găurilor negre se bazează pe GD. Un jucător de şah ca Dvs nu poate neglija strategia adversarului.

Ca să nu fiu greşit înţeleasă, Dvs. faceţi precum un moş care are o idee despre cum se joacă şah şi vine în parcul cu pensionari ca să-i dea gata. Dar Dvs. aveţi pretenţia să jucaţi pe 10x10...Atenţie, pensionarii pot să tindă să-şi conserve liniştea de sub castani...

[lucia lucia]

recitind ce-am scris, a început să-mi placă.

"un jucător de şah nu poate neglija strategia adversarului".

Asta sintetizează de fapt ceea ce cred că trebuie pentru un om de ştiinţă. Nu poţi combate o teorie matematică dacă vii cu o matematică şchioapă. Nu poţi combate o idee logică dacă vii cu alte premise.
Nu poţi combate mecanica Newtoniană dacă vii cu principiile TRR-ului.
Nu poţi combate TRR ajutându-te de TRG.
Nu poţi rezolva o problemă de-a X-a folosind noţiuni de nivel academic , aici explic, problemele sunt pentru a-i învăţa ceva pe tineri. Prin exerciţiu.
Nu poţi combate cosmologia topologică dacă nu ai idee de algebre Lie.
Nu poţi combate teoriile de conservare dacă nu ai idee de teorema Noether.
Nu poţi discuta despre simetrie dacă nu ai idee despre teoria grupurilor.

Dacă mă contraziceţi, o faceţi pe propria piele.

[lucia lucia]

pentru vizitatori:

Ştiinţa e ok. Pentru altii.

Atunci când vor fi stadioane pline la o prelegere ştiinţifică, am să încep şi eu să apreciez football-ul.

[Andronache Adrian]

oops am dat de o problema:
Ce se intampla cu straturile profunde, care deja au intrat in singularitate? Din moment ce sfera colapseaza, o parte a ei e deja in interiorul "orizontului". Stiam eu ca problema nu e chiar asa de simpla.....
naiba sa ma ia, nu mai pot extrapola fenomenele

[IACOB DUMITRU]

Domnişoară Lucia, aveţi perfectă dreptate.

Din fericire, anii şi experienţa mea mă feresc de păcatul de a combate simple teorii. Timpul este, pe cât de preţios, tot pe atât de neânţeles de către majoritatea oamenilor (indiferent de statutul pe care îl au în societate).

Timpul se comportă precum un fluid incompresibil, timpul creează toate structurile din jurul nostru, chiar şi a găurilor negre (în măsura în care acestea există cu adevărat şi, în măsura în care noi încercăm să vorbim despre acelaşi fenomen). Nici nu m-aşi fi băgat în discuţie dacă la mijloc nu ar fi fost vorba de un derivat al scurgerii timpului.

P.S. Întâmplător sau nu, pe la 17 ani jucam şah orb cu mari maieştrii. Am renunţat în momentul în care am observat că:

Realitatea mea devenise o simplă tablă de şah.

Întâmplător sau nu, pe la 17 ani rezolvam probleme de matematică şi în somn, iar biblioteca mea conţinea sute de culegeri de matematică (pe care le rezolvasem de câteva ori) şi doar câteva de alt gen. Aşteptam cu nerăbdare fiecare olimpiadă de matematică, iar profii, uimiţi de soluţiile simple şi inedite pe care le ofeream cu regularitate, îmi spuneau "matematicianu".

Alte vremuri, ce păcat că nu mai am timp să mă joc.

[Andronache Adrian]

m-am tot gandit zilele astea la "problema in chestiune".

Am putea presupune ca:

Pe masura compactarii materiei si cresterea densitatii locale (local insemnand intr-o zona mica a viitoarei BH), in orice punct al corpului care colapseaza se tinde spre acea densitate finita (approx 1/100 mase solare/km3) care sa satisfaca relatia in care zona respectiva are viteza timpului 0. Deci, cu alte cuvinte, gaura neagra se formeaza, treptat, de la centru spre exterior, astfel incat nici una din zonele ei nu devine cu adevarat singularitate. Toata materia "ingheata in caderea ei" imediat inainte de a atinge densitatea critica.

Pare a fi un rationament corect. Sa ne mai gandim....