[Abel Cavaşi]

Mersi, m-am liniștit .

[Doru Dragan]

Ma bucur. Spune-mi daca mai pot face si altceva pentru tine

[Abel Cavaşi]

Da, mai poți .

[IACOB DUMITRU]

Sorry Abel, recunosc că am cam exagerat cu întovărăşirea, am vrut doar să văd cum te înfurii. La urma urmei nu sună rău, pentru o simplă RELAŢIE mi se pare a fi o caracterizare chiar reuşită.

Un mare matematician a încercat să elimine (teoretic) materia din Univers, nu a reuşit totuşi să scape şi de ecuaţiile de mişcare. Păcat, mare păcat, cu puţină imaginaţie şi-ar fi putut da seama că trăim într-o lume a traiectoriilor, a formelor fără conţinut, a proporţiilor, a relaţiilor.

Pe fondul unei dezvoltări acentrice natura reuşeşte să ne surprindă şi să ne cufunde într-o adevărată baie de relaţii, baie de informaţii. Spre deosebire de limbajul matematic deja arhicunoscut, dezvoltările acentrice conferă o oarecare „consistenţă” propriei imagini, imagine ce nu este străină fenomenului de contabilizare.


Evident că Universul este definit de un număr foarte mare (dar nu infinit) de relaţii. Eu spun că relativa izolare ca şi imagine a unei relaţii „elementare” (o relaţie care nu mai poate fi descrisă cu ajutorul altor relaţii) este asemănătoare unei călătorii în timp adică a unei aşa-numită „gaură de vierme”.

În postul următor voi încerca să prezint în amănunt această imagine.

[Alexandru Rautu]

[Abel Cavaşi]

Într-adevăr! Doru, ar trebui să stai pe-aproape că ești specializat în iacobiană .

[Doru Dragan]

intovarasire - relationare
acentric - asimetric
migrare - miscare
apreciere - masurare
superpozitie - suprapunere
desconspirare - informatie
Acum e evident ca datorita unor migrari au loc superpozitii care duc la intovarasiri deoarece teritoriul volumului este violat de intrusi. Delimitarile sunt astfel imposibile iar puritatea e un nonsens. Asta insa faciliteaza aprecierile si astfel are loc desconspirarea. Si hopa ... Universul e plin de informatie. Deoarece e acentric.

Domnu' Iacob, eu am inteles tot. Am insa o singura problema. De ce nu puteti fi la fel de concis ca mine.

[IACOB DUMITRU]

Vă mulţumesc domnule Doru. Fiecare cu darul său de la Dumnezeu. Oricum, cea ce va urma este floare la ureche:

- vectori ce mătură suprafeţe egale în unităţi egale de timp;
- unghiuri diferite descrise în unităţi egale de timp;
- repaus relativ (relativ la o viteză maximă de deplasare admisă);
- relativă perpendicularitate sau altfel spus un foarte mare modul al razei vectoare în comparaţie cu modulul vectorului viteză periferică (R>>Vp).

Într-un cuvânt:

Excentricităţi.

Şi totul pe fondul unei singure relaţii.

P.S. Răutu, eu cred că de altceva aveţi nevoie.

[raduM]

Eiiii, nu cumva jucaţi volei fără mine?
De data asta, fac echipă cu dl ID.
Într-adevăr, lăsând la o parte lipsa de formă specifică ştiinţelor pozitive dl. ID are, în esenţă, mare dreptate.
NU face literatură, nu face filosofie nici fizică, nici măcar ştiinţă, e greu să-i urmăreşti ideile şi asta e numai vina domniei sale, n-a dus - cred că nici nu vrea să ducă - până la capăt formalismul Jacobian. Dar are dreptate.
Ca fizician (fizicant - traduc: fizicant = unu' care cântă fizică la şcoală - nu mai sunt ), m-aş zburli şi acum împotriva formei prezentării. Multe scăpări în afara terenului, multe modificări ale tuşelor în timpul jocului. Dar.
Lăsând la o parte punctul de vedere al fizicii-aşa-cum-o-cunoaştem, în physis-u l actual există tendinţe (chiar curente) de dezvoltare a unui punct de vedere mai apropiat de natură, de fenomen, de proces. Aste tendinţe se apropie mult de opinia Jacobiană. Mă refer aici la teoriile lui Ilija Prigogine, Benoit Mandelbrot şi, mai recent, Lee Smolin. Teoriile primilor doi (în ciuda Nobelului lui Prigogine) au fost mult timp clasate ca ramură nonconformistă a Fizicii, ramură care are dezvoltări utile în crete domenii practice dar căreia nu i s-a dat voie niciodată să pretindă că poate fi un fundament al ştiinţelor. Abia Smolin, teoretician rasat, vine cu un formalism matematic aşa-cum-ne-place şi începe să arate, cătinel, că bazele fizicii sunt aiurea. NU mă refer aici la fizica de zi cu zi, experimentată, aplicată cu corecţiile necesare de către ingineri. Discuţia atinge structura fizicii ca ştiinţă.
Smolin însuşi spune însă, ca şi Hawking de altfel, că nu poţi spune nimic dacă nu foloseşti limbajul adecvat şi, mai mult, nu poţi spune nimic dacă nu ai deja cuvântul . Trebuie să fii în gaşcă.
Toate aste, dl. ID le cunoaşte, de altfel.

Terenul a fost trasat.

[Alexandru Rautu]

[raduM]

Un coprocesor... Cică fac ăştia implanturi, în UK, pentru est-europeni gratis.
Cu forma de prezentare e buba la dl.ID, aşa-i. De aceea aştept şi eu să văd împlinită promisiunea d-lui, de mai sus, aceea cu realizarea legăturii cu "sintaxa", cu limbajul nostru.

Dar de servit, serveşte bine şi ridică şi la fileu .

[Alexandru Rautu]

[IACOB DUMITRU]

Mulţumesc tuturor pentru încurajări, chiar aveam nevoie. Este foarte greu să înveţi a opera direct pe pacient, nu mai spun de cazurile în care acesta nici nu îţi permite să îi violezi intimitatea. Excentricitatea ca şi singularitate reprezintă un astfel de caz. Desigur că relativa izolare este un blazon ce i se poate aplica oricui şi oricând, fie şi numai pentru o durată relativ scurtă. Mai dificil de interpretat sunt cazurile în care relativa izolare tinde să devină un fenomen de relativ lungă durată.

Am făcut această scurtă introducere deoarece urmează să desluşim tainele unor entităţi ce în principiu par a fi ireductibile. Chiar dacă ipotetic nu putem fi martori la ceea ce se întâmplă în interiorul acestor corpusculi, acest lucru nu ne împiedică să elucidăm gama ipotezelor ce ar putea susţine comportamentul izolării, al deformării.

Deci, ipoteze:

• Orice punct din acest Univers se află în pântecul unei astfel de entităţi;
• Între locaţiile posibile ale acestui Univers şi singularităţile mai sus amintite există, în mod firesc, o relaţie biunivocă;
• Orice pântec de acest gen are volum (dacă nu ar fi aşa, ideea de interior, de intimitate, de izolare nu ar avea nici un sens);
• Pântecele unor astfel de entităţi nu se intersectează (în caz contrar, ideea de intimitate nu ar mai fi viabilă);
• Volumul şi implicit ideea locaţiilor multiple din interiorul acestor entităţi este susţinută de existenţa unei relaţii biunivoce (altfel nu am mai putea vorbii de confirmarea ideii de volum);
• Existenţa unei relaţii renaşte ideea de comuniune, de mulţime şi implicit de existenţă a unui numitor comun;
• Relaţia biunivocă nu poate fi din punct de vedere matematic decât monotonă (altfel nu am mai putea vorbi de ideea de relativă izolare a gazdei, de conjugare a unor eforturi, de singularitate);
• Ca şi martor ocular al unei relaţii biunivoce monotone, oricărui eşantion acceptat ca şi segment de dreaptă din interiorul acestor elementare teritorii i se poate ataşa origine şi sens.

Iată cum o banală mostră din teritoriul atât de inaccesibil al unor astfel de corpusculi pare să semene cu imaginea unui vector.

Voi reveni şi cu alte amănunte.

[Doru Dragan]

Corpusculi care sunt niste entitati cu pantec ... hmmm ... aici m-ati cam pierdut. La asta nu m-am gandit. Si nici nu as prea vrea sa ma gandesc. Imi face impresia ca dl prof. raduM v-a cam dat prea mult nas. Va las pe competentele sale maini. Cand o sa ajungeti la expunerea unei teorii coerente intr-un limbaj uman (sau artificial algoritmic) coerent va rog sa ma anuntati.

[Abel Cavaşi]

Doru, ce ne facem dacă ne lași baltă? Cine o să ne mai facă traducerile din iacobiană? Radu se mulțumește să-l cetească pe Iacob, iar nouă nu ne dă mai nimic. Nu te gândești la pierderile pe care le vom suferi?