[Blakut]

Salutare!

Stateam si ma gandeam zilele astea cum s-ar putea obtine mai mult de la un telescop mai mic. De aceea vin si intreb:

Sa zicem ca dispunem de un telescop de 200-300 mm diametru (eu am 254) si folosim pentru el un obiectiv cu distanta focala cat mai mica (daca se poate chiar dincolo de limita maxima de Dx2) astfel incat sa obtinem o "imagine" a unei bucati de cer cat mai inguste (daca se poate de mai putin de o secunda de arc - preferabil ar fi 0.3 - 0.1 desi nu se paote cu un asemenea instrument) fara sa ne intereseze rezolutia - adica imaginea propriuzisa sau detaliile care nu s-ar "vedea".

In loc sa conectam la telescop un aparat foto, conectam un amplificator de lumina, un detector adica. Apoi miscam incet, inregistrand intensitatea luminoasa a unei bucati mici de cer. Inregistrand semnal din fiecare bucatica a acestui caroiaj pe o durata mai lunga, s-ar putea face o medie a semnalului in fiecare loc, si o filtrare, ca sa mai curatam din erori. S-ar putea obtine oare, in acest fel, "imaginea" unui obiect slab luminat - obiect care nu ar putea fi fotografiat altfel direct - in detalii mai bune?

Sau, s-ar putea oare inregistra variatii mici in magnitudinea unei stele? Avand in vedere ca nu inregistram niciun fel de imagini - deci nu ne intereseaza rezolutia - ci doar cantitatea de lumina ce pica pe detector?

Am folosit niste calculatoare online pentru calculul campului telescopului, al rezolutiei maxime etc. Daca mai stiti si alte linkuri... Sunt curios ce se intampla daca depasim limita maxima de marire a telescopului? Adica inteleg ca nu vedem detalii mai multe, dar intensitatea luminii care ajunge intr-un eventual detector ar mai fi corelata cu vreo bucatica mica din cerul pe care il observam? Sau si variatia intensitatii luminii nu ne mai spune nimic despre tinta cand depasim grosismentul respectiv?

[Erwin]

Interesantă idee, seamănă cu una de-a mea la care în locul camerei foto aş pune un senzor de la un scanner de mare rezoluţie iar mişcarea de baleiere s-o las pe seama mişcării siderale. Senzorul în sine este un chip mic, asemănător cu al camerelor, nu este o bară lungă, imaginea se focalizează pe el cu ajutorul unor oglinzi şi în plus, este un CCD. Teoretic ar trebui să iasă o imagine a cerului, chiar dacă distorsionată. Probabil că programul de scanare ar trebui măsluit cumva pentru timp mai lung de expunere.

[valy]

Iti dai seama ce precizie trebuie sa aiba montura, sa nu bata vantul, sa o alimiezi perfect de fiecare data, sa nu sara peste zone dar totusi zonele alaturate as fie putin suprapuse. In cat tip ai acoperi un patrat de 1x1grad?

[Erwin]

Un astfel de proiect s-ar potrivi unui telescop bine fixat şi ar servi altor tipuri de observaţii decât cele obişnuite. De pildă, s-ar putea folosi un telescop zenital tip LMT (Liquid Mirror Telescope), care prin construcţia sa este fixat la zenit. Baleierea cerului este realizată prin mişcarea naturală a Pământului, cum spuneam mai devreme. Un telescop LMT de 1m s-ar putea realiza şi nu costă mult, ci o fracţiune din banii necesari unui telescop din sticlă echivalent. Problema cea mare este obţinerea unei cantităţi de mercur suficiente, aprobările şi protecţia muncii în site, dar cred că în cadrul unui laborator de la o Universitate sau a unui club de amatori nu ar fi greu de făcut.

[Laurentiu]

Mercur ? club de amatori ?

Mercurul este considerat substanta strategica, detinerea lui de persoane private in cantitati mai mari decat cea dintr-un termometru este interzisa (e chiar infractiune daca nu ma insel ).

[Blakut]

Mai, hai sa nu deviem chiar asa de tare. Eu ma gandeam la un telescop, care are un ocular ce ii da un grosisment mai mare decat cel limita pentru observatiile vizuale, dar folosirea intensitatii luminii captatate in locul unei imagini a campului. Nici nu ar mai trebui o oglinda foarte buna, din moment ce vrem doar sa strangem lumina... ideea imi vine in minte si vazand telescoapele MAGIC...

[Stanescu Octavian]

trebuie sa fim convinsi ca asemenea idei au fost intoarse pe toate fetele inainte sa apara camerele CCD . se stie ca pentru masurarea variatilor de luimina a stelelor s-au folosit fotomultiplicatoare inca din anii 1940 iar 1975 NASA folosea deja CCD .
sa vorbim de experimente in care sa detectam 0.3 sec arc sunt vise asemenea seeing nu prindem . decat poate 1data pe an si asta pt momente scurte.

[cmatei]

@Erwin: daca in loc sa "baleiezi" asezi senzorul liniar pe directia E-W si-l citesti la o rata corespunzatoare miscarii siderale ajungi la tehnica numita "drift scanning" sau "time delay integration" care are ceva aplicatii. E mai usor totusi cu o matrice.

[Stanescu Octavian]

vorbind de detector de lumina
http://www.dpreview.com/news/1008/10083101canonlargestsensor.asp

[Blakut]

[Erwin]

Cred că tocmai atmosfera este cea care va denatura datele la această rezoluţie. În schimb, ar fi un excelent detector de turbulenţă/seeing...

@Laurenţiu: nu cunosc prevederile legale în acest caz, dar mă gândeam că un club sau o universitate ar putea obţine aprobările necesare pentru utilizarea mercurului la telescop, din câte ţin eu minte la laboratoarele de fizică din liceu/gimnaziu exista suficient mercur pentru experimentul lui Torricelli, poate mai mult decât necesar pentru o oglindă de 1m. Stratul nu trebuie să fie foarte gros, suportul este deja parabolic. Mercurul are rol reflectant şi uniformizează suprafaţa la nivel de nanometrii prin tensiunea superficială. Se poate obţine acest efect şi cu ulei mineral, însă reflexivitatea uleiului este mult mai mică.

[Blakut]

[Laurentiu]

Stiu ca parca au facut indienii asa ceva...

[Blakut]

[Blakut]

E o eroare dubioasa, se pare ca mesajele mele nu apar...

mai jos ce era mai sus:

Hm, trebuie sa mai studiez problema.

ceva asemanator:


http://books.google.ro/books?id=UGw8HpG5Ee...mp;f=false


http://adsabs.harvard.edu/full/1986JBAA...97...30W