[starbuck]

Salutari tuturor,

Din cauza vremii tot mai proaste si ca atare a iesirilor tot mai rare, m-am gandit cum sa-mi fac viata mai usoara in legatura cu cosmarul numit aliniere polara. Drift alignment ??? Pana il termin ori ingheata totul ori se innoreaza ori da o minunatie de ceata de astepti sa iesi ca magarul din ea. Sau invers ...

Cum eficienta ramane pana la urma cea mai inteligenta forma a lenei m-am gandit la un setup de prime focus foarte normal pentru o aliniere polara destul de exacta zic eu tocmai pentru astrofotografie din moment ce se determina chiar prin ea:

Timp de realizare: 10 minute !
Nr. de pasi (pentru montura ecuatoriala NEQ3): 6

1. Se focuseaza astrul cu pricina.

2. Executia unei alinieri grosiere prin luneta dedicata, finder sau ocular (preferabil ambele cu reticul iluminat).

3. Se stabileste o serie de 10 expuneri a cate 30 de secunde la focala maxima, chiar si cu Barlow Xx. Cu cat X este mai mare, cu atat mai bine.

Acum urmeaza partea interesanta:

4. Rezultatul fiind examinabil imediat in DSLR (poate sa fie orice aparat care permite expunere manuala), se masoara driftul lui Polaris si se ajusteaza reglajele monturii (si nu cele de RA/DEC) in sensul contrar drift-ului, ceva in genul focalizarii cu un obiectiv foto normal: front si back focus succesiv pana obiectul este focalizat dar aici in loc de focus fiind vorba de minimizarea totala a drift-ului, atat a componentei sale orizontale cat si a celei verticale.

5. Se repeta pasul 4 pentru eliminarea drift-ului orizontal iar apoi a celui vertical (ordinea nu stiu daca e neaparat aleatoare). 5 expuneri pentru fiecare dintre ele ar parea de bun simt ca fiind suficiente pentru un rezultat satisfacator. Am lasat cam un minut timpul intre expuneri pentru examinarea rezultatelor si efectuarea reglajelor de montura necesare.

6. Daca punctul de observatie va mai fi folosit, se marcheaza urma picioarelor trepiedului si a pozitiei reglajelor monturii in vederea reducerii efortului data viitoare.

Avantajele acestei metode ar fi eliminarea totala a diferentei de 3/4 grade dintre pozitia Polaris si nordul celest real.

Nu stiu daca delirez prea mult:), dar e un delir foarte placut si din experienta voastra v-as ruga sa ma aduceti cu picioarele pe Pamant daca e cazul cu ce credeti voi de cuviinta ca ar putea imbunatati sau corecta etapele prezentate mai sus. Timpii mentionati sunt rezultatul doar a 3 sau 4 sesiuni de observatii (din pacate) din care prime focus-ul a totalizat cam 1 ora . Asta e ! La mai mare !
Acum nu stiu daca reinventez roata, cert este ca am cautat de mi-a venit rau ceva mai convenabil si nu am gasit. Ok, sa dureze ceva chiar mai mult dar sa merite ! Recunosc, rabdarea nu este punctul meu forte, dar daca reusesc sa am asa ceva, in mod sigur vor fi chestii mai interesante unde sa o folosesc.

Criticile/observatiile rog a fi cat mai constructive. Multumesc tuturor pentru rabdare:) si astept feedback-ul vostru. Cine stie, poate iasa ceva...

Cer senin tuturor !

[gabi]

Salut,

Uite un link care contine o metoda explicita si deci usoara (parerea mea) de aliniere polara pt cei care din locul de observare nu au acces la steaua polara. (Drift Method of Polar Alignment)

http://www.iankingimaging.com/show_article.php?id=11


Gabi.

[Stanescu Octavian]

Poti face alinierea mai precis cu camera web+instrument pusa conectata la laptop folosind programele Pempro sau PoleAlignMax sau altele . vei avea afisat grafic cu eroarea si cel mai important apare indrumare exacta cu directia si valoarea unghiului cu care sa rotesti montura W-E N-S .
In multe cazuri va trebui sa aliniezi pt fiecare zona a cerului unde ai interes sa pozezi asta din cauza elasticitati (in microni) a trepiedului , axe jocuri, prindere telescop, suport optica elastic ,etc.

[Emil]

Ahoi,
poate arunci un ochi si pe linkul asta
http://www.astrophotoinsight.com/public/ccd-drift-method

Numai bine
Emil

[starbuck]

Da, multumesc tuturor, stiam ce insemana drift alignment-ul dar asta presupune si folosirea altor corpuri ceresti decat Polaris si tocmai asta ma deranjeaza, faptul ca trebuie sa reorientez telescopul mult prea mult, nu din lene, ci din cauza maririi probabilitatii de eroare ce poate interveni din cauze constructive sau de operare a telescopului.

Pe scurt sa recapitulez putin ceea ce vroiam sa obtin:

Ca si voi de altfel sunt un norocos locuitor al emisferei nordice, deci sa nu folosesc Polaris ca cel mai apropiat reper fata de nordul celest real, mi se pare putin aiurea.
Primul si cel mai mare avantaj a folosirii directe a Polarisului consta in minimizarea cea mai eficienta a trail-lui dat fiind ca Polaris-ul va avea cea mai mica deviatie comparativ cu toate corpurile ceresti vizibile si in acelasi timp are loc reducerea numarului de miscari pe RA/DEC in vederea minimizarii erorilor constructive (PEC) sau de operare.

Apoi ar fi raportul dintre precizia masurarii si numarul de reglaje necesare. Un DSLR ofera in mod uzual 10x magnificatie pentru examinarea detaliilor, operatiune mult mai precisa decat masurarea cu softuri dedicate. La 6 mpx reali de ex, nu poate compara nimeni precizia chiar cu un webcam HD. O alta problema la webcam-uri in afara de cele astro dedicate este ca as avea nevoie de modding pentru expunere manuala (sau macar de ordinul secundelor).

Si inca ceva legat de softurile dedicate: stiu ca sunt mai precise dar ultima data fost un cosmar sa stau la -10 grade cu latopul si prelungitor de 30 de m in gradina (bateria lui era prea putin utilizabila in acele conditii). In fine, nu toata lumea apuca sa-si amenajeze observator din prima.

[red giant]

Chiar aici e problema, tu vrei să evidențiezi cât mai bine driftul, deci nu vei dori să-l măsori acolo unde e minim (la poli).

Dacă driftul stelei polare e atât de mare, mă gândesc că nu ai luneta polară bine aliniată cu axul monturii, sau nu ai pus polara în poziția care trebuie. Pentru pozele pe care le-am făcut la 750mm cu timp de expunere de 1 minut precizia alinierii prin luneta polară a fost suficientă.

[starbuck]

@red giant:

Procedeul de a masura eroarea acolo unde este cea mai evidenta imi pare a fi destul de inexact tocmai din cauza aparitiei celorlalte erori de ordin mecanic necasare la driftul stelelor din partea opusa Polarisului (deci erori mecanice maxime). Nu stiu, poate m-am descurajat si eu prea repede. Cert e ca daca eroarea este minim evidentiata in cazul masurarii directe a Polarisului, ideea era de a compensa cu precizia crescuta a examinarii rezultatului expunerii direct pe DSLR. Oare nu ar fi de preferat expuneri mai multe dar cu o directie clara si evidenta de progres a corectarii driftului decat sa tot miste telescopul si sa se confrunte cu diferite grade de PEC sau alte erori mecanice avand ca rezultat un trial&error mult mai putin predictibil ?

Problema pe care o am la actuala aliniere polara este ca din cauza frigului luneta polara devine in foarte scurt timp inutilizabila (in max. 10min). Diametrul destul de mic al ocularului lunetei ingheata destul de repede. Mai stiu ca si locul de observatie nu e tocmai perfect in sezonul rece fiind in apropierea unor dealuri mari unde ceata alterneaza destul de des cu valuri de frig, facand aclimatizarea telescopului total inutila. Acesta a fost inca unul din motivele care m-au motivat in a gasi o metoda mai convenabila vizual. O alta problema a fost pamantul care desi inghetat bocna avea totusi un strat subtire de iarba presata, strat care sub actiunea picioarelor trepiedului devenea mai elastic. Dar asta am rezolvat-o cu niste placi de ciment verificand apoi nivelarea. Revenind, sunt convins ca alinierea prin luneta polara este suficienta pentru un timp de tracking decent in cazul capturii cu un DSLR dar dupa cum spuneam exista unele situatii in care si simplitatea asta devine o problema (am luat recent o patura electrica ca sa-mi improvizez un dew heater, urmeaza sa o testez cu proxima ocazie de cer senin).

Cu toate astea provocarea ramane. Poate la tracking ma pot multumi cu 1 minut de expunere dar cand voi trece la autoguiding sigur voi avea nevoie de mai mult.

Multumesc mult pentru sfaturi !

[Stanescu Octavian]

Nu prea conteaza ca DSRL are 6,8 sau 15 Mpixeli fata de putini pixeli ai webcam . conteaza Airy disk al stelei cati pixeli ocupa si pare cam identica dimensiunea pixelului de aprox 5 microni la Canon 50D cu cel al Philips SPC 900. asta spun pt aliniere nu dac vrem poze lunare , sau deep sky unde avem nevoie de multi pixeli .
am incercat si eu aliniere cu DSRL privind in casa pe monitor mare si cu zoom imaginea Live data d e DSRL. totusi cu webcam si softuri dedicate am reusit aliniere mai precisa si in timp mai scurt .
cu SPC900 fara modificari vad bine stele la mag8.
Daca aliniezi cu luneta din dotare daca ai EQ 6 poti face linistit autoghidare te duce fara probleme la 5-10 min.

[cristib]

starbuck, e vreo litera in plus in denumirea topicului tau?

[starbuck]

@cristib

Nu, nu e nici o litera in plus . Asa cum o groaza de lume citeste o groaza de publicatii din toat edomeniile cu titlul de genul "X...pentru idioti" m-am gandit sa folosesc o varianta oarecum asemanatoare dar ceva mai 'dulce'si destul de frecvent intalnita in titlurile respective.
In primul rand am folosit termenul TONTI cu referire directa la mine in sensul autocritic de incepator (in fine, la partea de astrofoto conteaza oarecum si experienta anterioara ca fotograf amator, probabil ca din cauza asta dau impresia ca sunt familiar cu multe chestiuni dar e doar inertie, mai am mult cu practica astronomica in general. Stiu ca multi ar zice ca astrofotografia ar trebui abordata ultima in cadrul astronomiei dar daca ai ceva experienta cu fotografia, pot spune ca astrofotografia practicata in paralel cu invatarea iti ofera mult mai multe satisfactii.

In fine, revenind , daca observatia ta a fost din cauza ca nu cunosti figura de stil respectiva si te-ai simtit cumva ofensat atunci imi cer scuze atat tie cat si altora posibil atinsi. Deci nu vreau sa fiu inteles gresit, voiam doar sa vin atat in ajutorul meu cat si a altora in cazul unei proceduri cum e alinierea polara de precizie, nu tocmai usoara pentru toata lumea, mai ales la inceput si mai ales cand se confrunta cu conditii de observare atat de rare si mai ales si dificile din cauza vremii.

Numai bine.

[cristib]

Cu siguranta esti plin de figuri de stil pe care nu le inteleg, ca cea din semnatura spre exemplu. In natura toate lucrurile au rostul lor, tigrii elimina exemplarele cele mai slabe si bolnave,,....Doru Dragan unde esti? Nu credeam ca voi spune asta vreodata!

[starbuck]

@Octavian

Merci mult de corectia cu rezolutia. Asa este dar mai intervine un aspect: m-am gandit doar ca as avea mai multa precizie pe DSLR la o magnificatie de 12 x in cazul meu din cauza ca la o expunere de 30 de sec, discul stelei va apare ceva mai mare decat in realitate facand foarte dificila observarea unui drift de marime comparabila cu rezolutia in secunde/arc a telescopului. Pur si simplu driftul e acoperit de acest diametru aparent. Am incercat asta cu Jupiter (dupa 30 de sec sau chiar mai putin a iesit cel putin triplu in diametru..oricum Polaris nu va creste atat dar eroarea este posibila). Poate aici mi-ar fi utila o formula sau un tabel de valori de corespondenta intre valorile rezolutiei in secunde/arc a telescopului si cea a rezolutiei senzorului si crop-factorul lui (in cazul meu 1.6x) si sa scad timpul de expunere corespunzator astfel incat sa pot detecta driftul cel mai mic posibil in limita observabilitatii.

[starbuck]

Asta e poza cu Jupiter mentionata (discul e cel putin triplu in diametru):

http://www.dpreview.com/galleries/91485670...26/jupiter

[starbuck]

@cristib

Desi expresia din semnatura nu-mi apartine, semnatica verbului englezesc "to suck" iti ramane ca tema de casa. Mai are si un alt sens in afara de traducerea jargon "e naspa" fiind (culmea culmilor!), chiar sensul original care caracterizeaza perfect gaurile negre (inclusiv cele din capul tau). De aici si contradictia propusa de semnatura, pe care din pacate (pentru demnitatea ta) ai ratat-o total. La un moment dat chiar credeam ca nu mai sunt in Romania. Noroc ca ai aparut tu...

[starbuck]

@Octavian

Se poate vedea in imagine diferenta foarte mare intre driftul celorlalte stele mai mici si cel aparent inexistent al lui Jupiter. Problema ramane daca 30 de sec( expunerea uzuala maxima automata pentru un DSLR) este un timp de expunere potrivit si pentru Polaris. Aici ma gandesc ca un ISO cat mai mare este recomandat pentru a reduce cat mai mult timpul de expunere si a mentine discul lui Polaris cat mai aproape de dimensiunile reale in vederea evidentierii driftului.