[Tiberiu Tesileanu]

Domnule Avramut,


Sincer, la ce persoană vorbim nu are nici o legătură cu felul cum ne purtăm. Personal, prefer să mă port cu bun-simţ şi să vorbesc la persoana a II-a, decât invers.

Acestea fiind spuse, mesajul dumneavoastră nu are ce să caute pe acest topic. Nu e vorba că gestul dumneavoastră în sine m-ar fi deranjat aşa tare, ci e o problemă de atitudine. Dacă dumneavoastră ca adult în primul rând, şi apoi ca profesor, nu puteţi să respectaţi nişte reguli elementare de politeţe, nu avem nici un motiv să ne aşteptăm la altceva de la copiii noştri.

O zi bună,
Tiberiu

ps: în caz că nu aţi înţeles deja, ceea ce ar trebui să faceţi este să ştergeţi mesajul (mesajele) pe care l-aţi post-at aici (şi eventual pe alte topicuri nelegate de problema dumneavoastră), şi să faceţi un topic nou care să fie legat doar de acea problemă; scuzele sunt binevenite, dar nu suficiente

[Calin Pop]

[Abel Cavaşi]

[Andi]

Am avut în vedere, aşa cum am mai scris, corecţiile de precesie şi de nutaţie pentru coordonatele unui astru (ascensia dreaptă şi declinaţia).
Corecţia de precesie este liniară cu timpul, iar corecţia de nutaţie este o funcţie sinusoidală de timp. Uitaţi-vă şi la algoritmii lui Meeus.

[Doru Dragan]

Aaa ... deci ai avut in vedere un model , nu ai facut tu insuti observatii foarte precise asupra precesiei si nutatiei Pacat, l-ai dezamagit pe Abel care era convins ca tu cu ochii tai ai observat variatiile vitezei de precesie O sancta simplicitas!

[Tiberiu Tesileanu]

Corecţia de precesie este liniară în timp pentru că aşa au definit astronomii precesia. Nutaţia este însă suficient de mare pentru a face precesia să se anuleze de două ori pe an (de fapt, chiar mai des decât atât, pentru că momentul forţei de la lună este mai mare decât cel de la Pământ).

Din păcate, astronomia foloseşte un număr mare de sisteme de coordonate, aşa că e un pic complicat să dau aici o descriere exactă a rezultatelor din Meeus. Putem, însă, să vedem câteva fapte semi-cantitative. În primul rând, termenul liniar, cel corespunzător precesiei, este de 50.29 secunde de arc pe an. Nutaţia cuprinde mai mulţi termeni, care sunt descompuşi după frecvenţele lor. Putem exprima nutaţia ca un mic unghi dependent de timp care trebuie adăugat unghiului de precesie. Termenul cu perioadă de un an are o amplitudine de 1.32 secunde de arc, iar cel cu perioadă de o lună (27.3 zile) are amplitudinea de 0.23 secunde de arc. În notaţiile lui Meeus, termenii ăştia ar fi



unde este măsurat în secole începând cu anul 2000 (de aici constantele din ). Oricum, nu vreau să pun foarte mare accent pe constantele de aici, pentru că ele includ diverse subtilităţi. De asemenea, mai are şi alţi termeni pe care i-am omis, deoarece au perioade mai mari de un an, şi nu sunt de interes imediat.

Acum, pentru a calcula rata de precesie, trebuie să luăm derivata lui şi să o adăugăm la 5029'' pe secol. Amplitudinea derivatei va fi de 1.32'' * 2 * (36000.7689 * pi / 180) = 1659'' / secol pentru termenul de perioadă un an, şi de 0.23'' * 2 * (481267.8813 * pi / 180) = 3864'' / secol pentru cel de perioadă o lună. Se vede deci că cele două contribuţii pot să anuleze în întregime contribuţia de la termenul liniar în anumite momente ale anului.

[Abel Cavaşi]

Iată nişte amănunte suplimentare excelente aduse de Tibi, căruia nu îi este lene să se exprime cât mai clar!

Deci, din câte se pare, teoria voastră spune că, indiferent de modul în care definesc astronomii precesia, axa de rotaţie a Pământului se opreşte efectiv de cel puţin două ori pe an.

Rămâne să aşteptăm şi confirmarea observaţională a acestei concluzii teoretice.

Teoria mea spune că axa de rotaţie se mişcă aproape uniform pe parcursul anului, fără variaţii majore. De aceea, sunt convins că observaţiile nu vor confirma teoria voastră, ci teoria mea.

Totuşi, tare mă tem că şi dacă vom fi în posesia observaţiilor care vor spune că axa de rotaţie se mişcă nestingherită pe parcursul anului, vor veni alte ajustări ale teoriei (care vor include, poate, elasticitatea Pământului sau distribuţia munţilor ) în aşa fel încât tot explicaţia actuală să rămână în picioare.

[Doru Dragan]

In mod evident exista o conspiratie care incearca sa ascunda aceste lucruri

[Tiberiu Tesileanu]

Nu fi paranoic, Abel. Dacă măsurătorile ar arăta că teoria actuală nu funcţionează, ar fi destui dispuşi să încerce ceva mai bun.

Dar cred că nu ai înţeles ceva: datele pe care ţi le-am dat eu, cele din Meeus, nu sunt date pur teoretice! Ele reprezintă fitarea unor date experimentale cu nişte formule teoretice. Îţi repet: oamenii au măsurat precesia pe perioade mai scurte de un an, şi au calculat coeficienţii pe care ţi i-am citat din Meeus în aşa fel încât calculele să se potrivească cu datele experimentale. Deci, pentru scopurile noastre, putem să considerăm că formulele pe care ţi le-am arătat sunt date experimentale; ele nu fac decât să confirme teoria.

Din acest moment, dacă nu cumva începi să vehiculezi idei despre teoria conspiraţiei, cred că ar trebui să fi înţeles deja că ideile tale despre inerţia la precesie sunt greşite: avem o teorie fizică, mecanica clasică, care prezice o anumită dinamică pentru precesia axei Pământului, şi ţi-am demonstrat că teoria este în acord cu datele experimentale, în limitele aproximaţiilor făcute. Precesia este un fenomen explicat de fizica tradiţională.

[Abel Cavaşi]

Tibi (sau oricine altcineva capabil), aş fi foarte interesat de simplificarea problemei. Tu spui că problema este foarte complicată pentru viteze de revoluţie intermediare, rămânând simplă doar pentru viteze de revoluţie foarte mari sau foarte mici. Ce am putea face pentru a vedea totuşi cum variază axa de precesie pentru viteze de revoluţie intermediare?

Dacă presupunem că Soarele este un punct material, iar Pământul este un inel, problema nu devine suficient de simplă pentru vitezele de revoluţie intermediare? Chiar nu există în lume abordarea vitezelor de revoluţie intermediare?

Calculul pe care l-ai făcut în cele două situaţii complementare are dezavantajul uriaş că impune stabilirea iniţială şi, mai grav, bazată pe intuiţie a unui sistem de coordonate convenabil ales. Nu s-ar putea reface calculele cu mecanica obişnuită şi într-un reper cartezian unic, calcule bazate doar pe forţele şi momentele care apar, fără implicarea lagrangeanului?

[Tiberiu Tesileanu]

[Abel Cavaşi]

[Tiberiu Tesileanu]

[Abel Cavaşi]

[Tiberiu Tesileanu]