[Mircea Pteancu]

AMINTIRI DESPRE ASTRONOMUL I.C.SINGEORZAN

VIRGIL V.SCURTU-IASI

L-am cunoscut pe astronomul ION CORVIN SINGEORZAN dintr-o revista de astronomie pe cand eram cam in al patrulea an de activitate astronomica. Terminam clasa a X-a in anul 1960, cand am gasit in revista STUDII SI CERCETARI DE ASTRONOMIE SI SEISMOLOGIE, anul IV, nr.2, 1959 un articol intitulat "Asupra determinarii de radianti ai curentilor meteorici", care venea cumva in continuarea cartii lui LEV ANISIMOVICI KATASEV "METODELE FOTOGRAFICE ALE ASTRONOMIEI METEORICE", care aparuse la MOSKOVA pentru instruirea astronomilor in observatii fotografice asupra meteorilor ce trebuiau efectuate in cadrul vastei colaborari internationale, cunoscuta sub numele "ANUL GEOFIZIC INTERNATIONAL"(iulie 1957-decembrie 1958). Lucrarea era semnata de astronomul ION CORVIN SINGEORZAN. Autorul propunea acolo o metoda noua pentru determinarea radiantilor curentilor meteorici prin folosirea unor harti in proiectie stereografica, care fiind conforma nu deformeaza constelatiile, spre deosebire de hartile in proiectie gnomonica(centrala) ca ale ATLASULUI BRNO, care se mai folosesc si azi. SINGEORZAN exemplifica noua metoda prin observatii asupra curentului meteoric al GEMINIDELOR, cu maximumul de activitate la mijlocul lunii decembrie. Eu am hotarat sa verific metoda in cazul PERSEIDELOR, cu maximul de activitate in perioada 10-14 august, deci in timpul vacantei de vara. Am alcatuit in prealabil harta in proiectie stereografica, cu polul in radiantul PERSEIDELOR dupa efemerida lui KRESAK, folosind pentru aceasta 47 stele principale. Timpul necesar calculului coordonatelor rectangulare ale unei stele era de 20 minute, lucrand cu tabela de logaritmi cu 7 zecimale. In luna august, in intervalul mentionat, in 4 nopti succesive am observat cateva sute de meteori, pe care i-am trasat pe 4 harti separate. Apoi am prelucrat materiaul prin METODA CELOR MAI MICI PATRATE, avand de rezolvat sisteme cu cateva zeci de ecuatii cu doua necunoscute. Dupa ce am terminat lucrarea, am prezentat-o prof.inv.mediu LUDMILA NADOLSCHI, care era sefa cercului de astronomie pe oras, sub egida filialei IASI a SSMF(SOCIETATEA DE STIINTE MATEMATICE SI FIZICE), al carui presedinte am fost timp de trei ani(a cercului). Doamna profesoara a aratat lucrarea sotului, nimeni altul decat conf.univ.dr.VICTOR NADOLSCHI, seful OBSERVATORULUI ASTRONOMIC din IASI. Acesta ii face un referat favorabil si o trimite la GAZETA MATEMATICA SI FIZICA, seria A, unde apare in nr.10 din OCTOMBRIE 1961. Astfel am ajuns CEL MAI PRECOCE ASTRONOM din ROMANIA. In anul urmator, 1962, I.C.SINGEORZAN intr-o noua lucrare din revista astronomica a ACADEMIEI, aminteste si de contributia mea(la popularizarea metodei sale) in felul urmator:"De altfel, metoda amintita[3] a fost folosita cu rezultate bune la Iasi de catre Virgil V. Scurtu, care a calculat coordonatele speciale a 47 stele din zona radiantului Perseidelor." Astfel am devenit oarecum amic cu astronomul SINGEORZAN, care era cu 9 ani mai in varsta ca mine. Pe un extras cu aceasta a doua lucrare SINGEORZAN mi-a scris urmatoarea dedicatie, pe data de 6.IX.1962:"Tov. Virgil V.Scurtu.Iasi. Un mic omagiu din partea autorului. Ion Corvin Singeorzan.
L-am vizitat apoi pe astronomul SINGEORZAN de mai multe ori la OBSERVATORUL ASTRONOMIC al ACADEMIEI, de pe strada Cutitul de Argint din Bucuresti. Era un om nu prea inalt, cam ca si academicianul G.DEMETRESCU, directorul OBSERVATORULUI. Avea si o voce putin pitigaiata si, gurile rele, spuneau ca il imita pe G.CALINESCU in conferintele sale, in accentuarea cuvintelor in fraza, cu suisuri si coborasuri calinesciene...
Imi duc aminte de trei intamplari legate de SINGEORZAN, pe timpul practicii mele la observator, prin anul 1964. Odata cand SINGEORZAN ne explica noua, grupa de studenti, din care mai faceau parte si domnisoarele PETRESCU si STEFANESCU, care dupa casatorie au devenit SUHAY si respectiv STAVINSCHI, ne pune la toti urmatoarea intrebare: daca facem o poza in directia STELEI POLARE, cu un aparat nemiscat, timp de mai multe ore, ce va iesi pe cliseu? Dupa cateva secunde adauga:Scurtu sa nu raspunda! Probabil era sigur ca stiu raspunsul...Alta data ma duc spre seara sa-l asist la observatii de sateliti artificiali, el fiind ajutorul statiei de observare a satelitilor, din cadrul observatorului. Seful statiei era prof.univ.dr.CALIN POPOVICI, care in timpul AGI imi acordase doua premii in cadrul unui concurs organizat de revista STIINTA SI TEHNICA. Deci sosesc eu in amurg la usa observatorului si incep sa sun, vazand ca sus, pe terasa de observare a satelitilor, era lumina. Sun eu ce sun dar nimeni nu vine sa-mi deschida. Cupola mare a ecuatorialului era deschisa, semn ca acolo incepusera observatiile. Plictisindu-ma de sunat am dat ocol turnului ecuatorialului si m-am urcat pe scara de incendiu pe terasa de observatii. Acolo, desi era lumina in mica incapere, nu era nimeni. M-am hotarat atunci sa cobor jos in OBSERVATOR, dar asta nu se putea face decat trecand prin cupola ecuatorialului. Am ocolit marea cupola pana am ajuns in dreptul trapei deschise si dau sa intru inauntru, cand o voce de femeie, destul de emotionata, ma intreaba: "Cine-i acolo?', La care eu raspund spontan si neinspirat:EU! Apoi am explicat cine era acel EU. In cupola, la ecuatorial, era dr.CORNELIA CRISTESCU. A doua zi sunt chemat in biroul directorului, prof.niv.dr.CONSTANTIN DRAMBA, membru corespondent al ACADEMIEI, unde mai era si dr.G.STANILA, viitorul director, si inca o persoana de sex masculin. M-au intrebat ce am facut in seara precedenta si le-am povestit pe scurt intamplarea. Se pare ca s-au amuzat putin dar m-au sfatuit sa nu o repet deoarece doamna CRISTESCU se cam speriase...Tot atunci am asistat, in asteptarea lui SINGEORZAN, la o scena pe care nu pot sa o uit: trei cercetatoare, trecute fiecare de 30 de ani isi bateau capul cu intrebarea: de ce rezultanta a doua forte este diagonala paralelogramului? Probabil ca nu auzisera nici de SIMON STEVIN nici de P.VARIGNON...
Pe la mijlocul anilor 60 reusim impreuna cu CORNELIU FILOTI, aviator pensionar pasionat de astronomie, cu N.RADULESCU, astronom la observator, cu ANCA NOVACU, fiica fizicianului, vara mea MONA si alti pasionati de astronomie, infiintarea CLUBULUI ASTRONOMIC PRIETENII COSMOSULUI(CAPC) cu sediul la Casa de cultura a raionului 5, unde am si prezentat cateva comunicari, ce au aparut in buletinul ANDROMEDA. Intre timp, nu stiu din ce motive, SINGEORZAN s-a certat cu seful sau direct, prof. POPOVICI, si pleaca de la OBSERVATORUL MARE, ajungand in locul lui MATEI ALEXESCU la OBSERVATORUL POPULAR, de pe ANA IPATESCU, unde eu fusesem din anul 1959. In acea vreme, nu mai tin minte data exacta, CAPC se transforma in ASTROCLUBUL CENTRAL BUCURESTI(ACB) avand ca presedinte pe SINGEORZAN. In aceasta vreme l-am mai vizitat la noul loc de munca, unde am si dormit cateva nopti, pe podele, cum facusem odata si la OBSERVATORUL MARE, pe o masa in camaruta de sus a satelitilor, avand sub mine doar o haina imblanita...PER ASPERA AD ASTRA...
In anul 1975 am avut ocazia sa descopar steaua noua din constelatia LEBADA, pe 29 august. SINGEORZAN scrie repede in MAGAZIN un articol in care mentioneaza ca am fost primul in ROMANIA care am observat acea NOVA, descoperita mai inainte de doi japonezi. Cu aceasta concluzie, desi confirmata si de dr.C.CRISTESCU in STIINTA SI TEHNICA, urmasul sau care nu stiu ce dinte avea impotriva mea nu a fost de acord, afirmand de mai multe ori ca nova respectiva fusese observata inainte de un bucurestean...In acel an 1975 ii apare lui SINGEORZAN, care avea deja mai multe carti publicate, "UNIVERSUL NEMARGINIT SI VESNIC", frumos ilustrata, pe care mi-o darueste cu dedicatie la 16 octombrie 1978. Tot atunci mi-a facut referatul favorabil la prima mea carte, "OBSERVATORUL ASTRONOMULUI AMATOR", care a aparut in anul 1980. In acea carte(brosura) frumos ilustrata era si o poza istorica, cu un grup de amatori romani in fata palatului culturii din WARSOVIA, in septembrie 1973, cu ocazia aniversarii a 500 de ani de la nasterea lui COPERNIC. In poza se pot recunoaste SINGEORZAN, dna.SUHAY si subsemnatul, mai lateral, ca aveam singurul pasaport individual... In anul 1980 cand mi-a aparut cartea, i-a aparut si lui SINGEORZAN "GHIDUL COSMOSULUI", 2 volume in BPT, in colaborare cu I.M.STEFAN. In vol.2, scris de SINGEORZAN, se aminteste din nou de lucrarea mea despre PERSEIDE, si de o lucrare oarecum asemanatoare, facuta de VARUJAN PAMBUCCIAN, dar cu calculatorul electronic...
Apoi la un moment dat SINGEORZAN a plecat in strainatate si a uitat sa se mai intoarca...ca multi altii...De atunci i-am pierdut urma, dar nu l-am uitat !

[Andi]

Sîngeorzan a fost un observator pasionat al sateliţilor artificiali, observaţiile sale din staţia 131 fiind mai numeroase decât cele ale lui Marcus sau Popovici.
Să nu uităm şi observaţiile pentru alcătuirea Catalogului de stele fundamentale slabe (FKSZ).

[Mircea Pteancu]

Am avut placerea sa-l cunosc pe I.C.Sangeorzan cu ocazia unei vizite la Observatorul Urseanu.
Apoi am participat, la invitatia lui, la ''Serbarea Echinoxului de Primavara'' din 1981.
Am autograful sau pe un exemplar din ''Ghidul Cosmosului''.
Si am si Catalogul FKSZ.
Mircea

[Andi]

Intr-una din biblioteci am lucrarile "zece ore de astronomie", "ghidul cosmosului" (scris in colaborare cu I.M. Stefan), Catalogul FKSZ (lucrare colectiva) si numere din "Studii si cercetari de astronomie si seismologie".
La cursul de Astronomie "l-am uimit" aratand cu "Bertha" companionul Stelei polare (despre care nu se stia) si gasind galaxia Andromeda, cu "Bertha", fara a utiliza cautatorul sau axele monturii ecuatoriale.
Nu am simtit nevoia de a "colectiona" un autograf de la "Kepler"!
De mortuis nihil nisi bene.

[theogon]

Mă învârteam şi eu pe la Astroclub prin anii '70 nebăgat în seamă. I-am atras totuşi atenţia lui Ion Corvin Sângeorzan cu studenţia mea la geodezie. El mi-a sugerat şi tema lucrării de stat: Determinarea coordonetelor fi şi lambda la Observatorul astronomic popular .
În anii aceia Astroclubul era un loc foarte fregventat. Dl. Sângeorzan ţinea joi, dacă nu mă înşel, nişte conferinţe grozave, demonstrând o elocinţă şi o cultură impresionată, care trăda pe lângă conoştinţe temeinice de astronomie şi studiul riguos al clasicilor filozofiei. A fost multă lume bună: Călin Popovici, dl Filoti, Vladimir Boico, Dl Kulin Gyorgy, care o rupea binişor şi pe româneşte şi, desigur dl Scurtu din Iaşi, primit întodeauna cu multă deferenţă şi respect.
Dl. Sârgeorzan a păstorit atunci la Astroclub un cerc de şlefuit oglinzi condus de Vladimir Boico, unul de observaţii solare, a iniţiat zisele expediţii în Bucegi pentru observarea Perseidelor şi pentru determinarea clopotului de lumină al Bucureştiului şi se purta o corespondenţă (desigur poştală) cu mulţi astronomii amatori din ţară.
Dacă am mai omis câte ceva, cer iertăciune domniilor voastre, a cam trecut timpul de atunci şi mă mai lasă şi pe mine câte una, câte alta...
Basta, că încep şi eu să lăcrimez, ştiu că se poartă.

[GhP]

Buna ziua,
Adaug un alt eveniment care s-a facut din initiativa lui ICS.
Sper sa recunoasteti pe cativa dintre membrii Astroclubului din 1973 care au fost in Polonia.

[Alex Gaina]

Alex,

In primul rand imi cer scuze pentru raspunsul cu mare intarziere le
mesajele E-mail trimise in acest an.

Legat de pubicatiile astronomului Ioan Corvin SANGEORZAN, nu am o lista completa, dar, pentru moment iti pot indica 2 titluri:

1)
"Universul nemarginit si vesnic" aparuta la Bucuresti in 1975 si accesibila in format PDF la adresa:
http://www.astro-urseanu.ro/biblioteca/car...eorzan.pdf
(am vazut ca deja este pe ADS).

2)
"The Neolithic Solar Magic and Prehistoric Astronomy", aparuta la Bucuresti in 1981. Trimit atasat primele 2 pagini (Singeor1.jpg si sangeor1.jpg).


Si eu iti doresc,
Noroc si o vara frumoasa!

Tiberiu

Cluj-Napoca, 11 august 2014



-----------------------------------------------------------