[Stanescu Octavian]

De ceva timp aveam curiozitatea de a incerca si acoperiri de imbunatatirea reflexiei pt Al .
Cu un program de proiectare straturi am ajuns la tristul adevar ca Al acoperit cu monoxid/bioxid de siliciu . daca stratul e intamplator , necontrolata grosimea ajunge sa reflecte abea 86-88% . daca se pune Lamda/2 ajunge 90-91%.
Apoi am simulat si perchi cu indici opusi 1.38/2,4. si am ajuns la 97%. La un instrument se aduna la cele doua Og un plus de lumina substantial 14%.
Si am ajuns si la punerea in practica jos in poza se vede zona acoperita dupa aluminizare. arata Al simplu 90% (stanga) si restul unde s-au depus straturile de dielectric e mai luminoasa.
Oglinda din poza e de 200mm diam si pozata de la 40cm distanta reflectanduse un perete iluminat natural jos in stanga se vede o coala A4.

Pe o lama de proba am facut un strat de Lamda /2 si am facut testul cu un calibru plan ,sigur o parte a fost acoperita acolo nu sa depus dielectricul, se observa ruptura franjelor cu L/2.
in grafic se vede Al +monoxid jos si imbunatatit sus.

[neox]

Se poate , daca am de exemplu o oglinda deja aluminizata (eventul Al+strat de protectie) sa se depuna ulterior straturi dielectrice pt imbunatatirea reflexiei?

[Stanescu Octavian]

Din pacate nu se poate , totul trebuie sa fie calculat la nanometru(straturi .ordinea lor, materiale) ce e acolo nu sti exact, protectia peste Al ce este si ce grosime . doar proaspat pus tot se obtine ce trebuie..

[neox]

Hm....ca tot e vorba de depuneri...si de mult eram curios, cum se face controlul depunirii straturilor dielectrice, adica cum sti cati nanometrii ai depus sau cat dureaza exact pana se depune un strat de o anumita grosime? Presupun ca nu se face manual asa ceva ca la o simpla aluminizare (simpla fata de depunerile pretentioase, filtre interferenta etc.)unde se poate aprecia la ochi rezultatul.
A..si inc-o chestie: Se pate masura in vre-un el grosimea unui strat/straturi deja depuse, la un filtru sa zicem, la care specifictiile din fabrica nu sunt cunoscute?

[Stanescu Octavian]

Controlul se face prin doua metode bineinteles in timp real .
Prima metoda cea veche este optic cu o lama de sticla de proba, ea are locul exact in incinta exista un cartus cu mai multe lame ce se schimba automat sau prin comanda din buton.
lama primeste un fascicul de lumina ce-l reflecta si e citit printr-un filtru interferential etalonat 550nm de un fotomultiplicator. apoi un aparat analogic cu ac indicator (milivoltmetru). arata reflexia sticlei simple neacoperite 4%. daca se depune un material cu indice mai mic ca sticla se observa ca reflexia scade atingand un minim acolo se stie sigur ca este L/4 apoi daca continua depunere se ajunge la un max acolo e L/2. din diviziuni se afla fractiuni, stiind ca vedem pe 550nm se calculeaza in nm.
Cealalta metoda moderna ce duce la automatizare este cu un cristal de Quart montat in oscilator 10MHz care este masurat digital si prin depunere se schimba frecventa , sigur totul e procesat digital si functie de material greutate specifica . apare grosimea pe ecran in Angstromi. dupa un timp trebuie schimbat ca sa tot ingrasat.
exista aparate ce pot masura straturi depuse dar nu stiu pe cineva sa detina. tehnica din acest domeniu este enorm de scumpa.
se foloseste si la fabricarea procesoarelor. Pt depuneri exista cateva programase ce fac "singure" tabelu cu grosimea perechilor cu indici opusi.
Cu vreo 80 de straturi poti face filtru H alpha pt protuberante.

[neox]

Multumesc pt info. A...chiar! Ca a-ti adus vora de filtre H-alfa, puteti sa faceti cel putin teoretic un astfel de filtru cu aparatura care o aveti, sau deja e mult prea pretentios?

[Doru Dragan]

Tavi a spus deja la sfasitul postului lui. Teoretic da Teoria filtrului H-alfa e cunoscuta. Tavi are un program care stie sa calculeze si sa optimizeze filtre. Programul respectiv iti spune exact cate straturi, ce materiale, ce ordine si ce grosimi. Mai ramane sa execute asta cu aparatura pe care o are

[Erwin]

Am găsit un articol interesant aici:
http://www.technologyreview.com/computing/21636/?a=f
despre un nou proces de obţinere ieftină a unor straturi de argint din nanocristale depuse în soluţie, cu proprietăţi optice controlabile prin densitatea nanoparticulelor. Printre posibilele utilizări se află şi acoperirile antireflex ale lentilelor sau filtrelor optice.

[Stanescu Octavian]

Tehnica noua din acest domeniu atat de putin raspandit va ajunge in mainile noastre poate dupa 20de ani , dupa ce mari companii (intai dom militar) vor prelua noua tehnologie daca intradevar sunt rezultate. dar sa nu ne amagim sunt doar in faza de experiment de laborator.