[Mircea Pteancu]

Nu ca sa contrazic titlul topicului sau sa polemizez cu Monthly Notices al lui RAS ci pentru o scurta informare in ''afacerea Betelgeus'':

De cateva saptamani bune, Betelgeus, cunoscuta drept Alf Ori in lumea stelelor variabile, nu numai ca nu a devenit mai luminoasa ci dimpotriva, ''a luat-o'' spre luminozitati mai mici.
La cea mai recenta observatie a mea, cea de Duminica 3 Martie, Betelgeus mi-a aparut a fi mai apropiata ca luminozitate de Aldebaran (04) decat de Procyon (09).
Ecuatia pe care mi-am notat-o a fost:

a / 3/ alf ori / 2 / b

unde a=04 , adica Procyon , este de magnitudinea 0,4.
Iar b = 09 , adica Aldebaran , este de magnitudinea 0,9.

Pana acum am observat Betelgeus de opt ori si, la inceput, parea stagnanta la magnitudinea 0,5.
Apoi a luat-o ''in jos'', Duminica mi-a aparut de magnitudinea 0,7.

Se pare ca bum-bum-bing-bang se mai amana ... vedem noi, in cateva secole, pana cand.

Mai jos este curba de lumina a lui Betelgeus conform Sectiunii de Stele Variabile/ VCSSZ a Asociatiei Astronomice Maghiare/ MCSE, unde sunt membru.
( Ca daca as astepta pana ce uraciosii de astronomi amatori romani sa se opreasca din paruiala ca sa-si faca o asociatie, ar avea timp Betelgeus sa explodeze de mai multe ori. )

Semnul + indica observatiile mele.

Mircea

[tudor]

Pai da, ca o stea pe moarte este foarte instabila. In astfel de cazuri noi percepem fluctuatii in intensitatea luminoasa. Uneori devine foarte luminoasa, alte ori isi micsoreaza cu mult intensitatea luminoasa (exact cum ai observat-o tu). S-ar putea ca ultima sclipire, inainte de explozie, sa fie una de intensitate mai mica, ca o concentrare de energie intr-un punct