[Abel Cavaşi]

Care sunt cele mai bune metode prin care se poate face o cercetare teoretică de calitate? Unde, când, cu ce mijloace trebuie făcută o asemenea cercetare? În ce măsură un forum ca acesta ar putea fi cea mai eficientă metodă de cercetare teoretică?

Eu consider că mai bun decât forumul nu poate fi nimic altceva şi iată de ce:
-forumul ne permite să discutăm oricând şi cu oricine are acces la Internet, oriunde ar fi, deci permite multă diversitate atât de necesară în cercetarea teoretică;
-este independent de condiţiile subiective în care se află cercetătorul, deci poate furniza o cercetare continuă, netulburată de nevoile fiziologice, de îmbrăcămintea bizară, de ticurile cercetătorului sau de starea lui de spirit;
-pe forum pot fi postate animaţii, sunete, hipertext, formule matematice, pe când, în faţa unei table dintr-o nu ştiu care sală, posibilităţile de informare sunt mult mai reduse;
-istoria unui forum permite aprofundarea oricărei fraze rostite vreodată, iar cercetătorul poate reveni oricând asupra oricărui subiect;
-etc.

Mai cunoaşteţi vreo metodă care poate întruni atâtea avantaje?

[Forever_Man]

Din pacate profesorii universitari (si nu numai) nu prea intra pe forumuri.
In cadrul unui grup de astfel de oameni, cercetarea ar fi mai de calitate, deoarece presupun ca ar avea mai multe cunostinte.

[Doru Dragan]

Draga Forever_Man, imi pare rau dar cred ca vei suferi mari deziluzii in aceasta viata, mai ales pe undeva pe la intrarea in facultate. Te anunt de pe acum poate vei reusi sa fii mai pregatit si socul nu va avea impact prea mare

[zoth]

[larrylart]

[Alexandru Rautu]

[zoth]

Larry, de curand am cautat pe net toate materialele posibile referitoare la niste principii care ma intereseaza in mod deosebit la aceasta ora.
cateva povesti frumoase, cateva descrieri vagi si in rest referiri la lucrari publicate dar care nu se gasesc pe net ci doar in librarii pe bani.
nu spun ca nu gasesti nimic pe net, dar cand vrei sa aprofundezi un lucru care te intereseaza in mod deosebit atunci te lovesti de limite.
internetul e bun dar pe departe satisfacator, cel putin pentru mine.

cat priveste profesorii universitari sigur ma refeream la situatia de la noi.
se pare ca pe afara lumea e mult mai practica, mai deschisa si neinhibata.
poate contribuie si faptul ca au trait intr-o societate diferita de a noastra, cine stie? mai multe comentarii nu as vrea sa fac.

[Alexandru Rautu]

[larrylart]

Eu am gasit in marea majoritate a cazurilor tot ce am avut nevoie si asta si pe subiecte extre de specializate. Acum e drept daca te bazezi numai pe search engine-uri (gen google) de multe ori nu prea ajungi prea departe - in cazul cel mai fericit te trezesti cu millioane de referinte la documente sau pagini fara relevanta. In cazul asta sunt anumite strategi de cautare (de folosirea a cuvintelor cheie) pe care o poti aborda sa gasesti relativ rapid ce cauti.
O methoda mai economica (din punct de vedere al tipului pierdut) este sa intrebi pe diferite forumuri sau grupuri de news unde ai putea sa gasesti referinte - sau cum am facut si eu de citeva ori sa abordezi anumite persoane direct prin email de care stii ca ar putea sa te indrume.

Pe de alta parte, multe din marile bibloteci, cel putin in US au fost scanate in format digital partial sau total. Dar in mute cazuri nu sunt indexate de search engine-uri sau gradul de relevanta nu e calculat bine cind afiseaza rezultatele. Trebuie sa afli unde sunt si cum sa le accessezi, cit costa - daca sunt contra cost, etc. Unele sunt mai generale gen http://www.questia.com/ altele sunt specializate pe domenii de exemplu http://www.nap.edu/topics.php?topic=411. Daca dai un search dupa online library sau online domeniu(ex physics) library o sa gasesti o gramada de referinte. Mai mult citeam pe undeva ca de exemplu Bill Gates vroia sa sponsorizeze un proiect de digitizare a bibliotecilor in romania.

Bine acum si retele p2p unde gasesti inclusiv carti scanate dar din cite stiu eu oferta e limitata.

Deci eu zic ca informatia exista pe net - dar trebuie sa stii unde sa o cauti si in unele cazuri sa platesti pt ea.

Larry

[larrylart]

Bine acum daca pui problema de a gasi free pe net sau cu bani pe net - asta e alta mancare de peste. Se discuta mult la nivel politic in a se deschide cit mai mult pt public gratis - dar aici intervin o gramda de interese financiare peste care e greu sa treci chiar sub emblema importantei de face educatia si cercetarea cit mai usoara si raspandita.

Larry

[mm]

[raduM]

Inainte de elaborarea unei strategii de lucru eu aş mai trece şi
1') Emiterea unei ipoteze de lucru (dacă asta nu aţi inţeles-o implicit în elaborarea strategiei ), adică existenţa unei idei .

Apoi, documentarea se face pe tot parcursul "cercetării": fie că diferitele probleme apărute pe parcurs necesită cunoaşterea unor domenii colaterale (sau cu totul îndepărtate de domeniul tudiat, fie că între timp se mai publica şi tb ştiut şi ce se publică la zi)

Metoda este de fapt cea stabilită de Descartes şi nu ne-am îndepărtat prea mult de la ea, deşi astăzi lucrurile stau mult mai complex, datorită posibilităţii de a comunica în no time şi a posibilităţii de a te informa "la zi".
Metoda lui Descartes se potriveşte mai degrabă cercetătorului singuratic, relativ izolat.
Cercetarea teoretică, în matematică sau fizică teoretică nu implică cu necesitate faza experimentală dar necesită - în fizică - stabilirea unor predicţii care să corespundă observaţiilor sau măcar să aducă propuneri de experimente care să valideze teoria.

Dacă aş filosofa niţel, as spune că ideile ştiiţifice care aşteaptă a fi descoperite (potentialele meme) găsesc un teren fertil, acum nu numai în mintea unui singur omuleţ la masa lui de lucru sau în laborator ci în mintea comună a entităţii inteligente formate prin colaborarea prin net. O metodă de cercetare este atunci, în fapt, actul prin care mema îşi găseşte posibilităţile de dezvoltare, terenul fertil, şi le speculează pentru a se reproduce. Imposibilitatea concentrării - unui om sau grup de cercetare -pe o idee timp de ani sau zeci de ani, datorată vitezei de transmitere a informaţiei, e compensată prin numărul mare de creiere implicate. Nu noi conducem cercetarea ştiinţifică ci ea ne conduce pe noi (sau, dacă vreţi, e o simbioză).