[Astroclubul Bucuresti]

Au trecut doi ani de cand colegii nostri au inceput proiectul de evidentiere a miscarilor proprii ale stelelor iar acum avem date noi la stelele Barnard si 61 Cygni prin care putem compara pozitia lor din prezent cu cea din anul 2019.
La scara umana de timp aceste miscari sunt prea mici pentru a putea fi observate cu ochiul liber. Observatiile efectuate vreme de milenii nu au putut detecta nicicum vreo urma de miscare a stelelor pe cer.
Aceasta constatare dar si referintele apologetice din scripturi au facut ca ideea cerului fix sa fie un caz inchis si sa se propage peste veacuri pana in zorii erei industriale cand progresul tehnologic a permis construirea primelor telescoape.
Prin ele se deschidea o lume si desi descoperirile veneau una dupa alta erau greu de acceptat.
Povestea descoperirii miscarilor proprii ale stelelor a pornit in anul 1677 cu expeditia unui tanar de 21 de ani pe nume Edmund Halley catre o insula indepartata din mijlocul Atlanticului -Sfanta Elena- cu misiunea de a cartografia cerul sudic.
Comparand masuratorile lui cu cele din antichitate Halley gaseste ca stelele Sirius, Aldebaran si Arcturus si-au modificat pozitia cu mai bine de jumatate de grad. In ciuda importantei sale epocale aceasta descoperire a fost o contributie mai putin popularizata a carierei ilustrului astronom englez.
Masurarea miscarilor proprii ale stelelor din roiurile globulare ne permite sa aflam masa roiurilor respective si distanta pana la ele si astfel sa construim o harta a distributiei lor in jurul nucleului galactic.
De asemenea prin aceste masuratori s-a pus in evidenta miscarea stelelor in jurul gaurii negre din centrul galaxiei noastre precum si miscarea galaxiilor din grupul local.
In animatiile noastre vedem cum de la un an la altul stelele Barnard si 61 Cygni se deplaseaza doar cu cativa pixeli.
In realitate cu fiecare pozitie cele doua stele sunt mai aproape de noi cu 4.3 respectiv 2 miliarde de kilometri.
Datorita miscarilor proprii la scara mare de timp pozitia stelelor pe bolta cereasca se schimba si la fel si forma constelatiilor. Astfel in anul 1992 steaua Rho Aquilae a devenit prima stea cu notatie Bayer care a parasit constelatia natala (Acvila) intrand in constelatia Delfinul.
Deasupra noastra stelele se misca asadar trecand prin timp si constelatii dar noi ne aflam prea departe de actiune ca sa observam din zi in zi vreo urma de schimbare.
Traim prea putin timp intr-o galaxie atat mare!

Mai multe despre detalii despre acest proiect puteti gasi pe pagina noastra:
https://www.astroclubul.ro/observarea-misc...rtesteanu/

Cer senin!

Autor text si animatii: Prof. Daniel Bertesteanu