[Calin Pop]

ce?!?

[Abel Cavaşi]

Căline, detaliază-ți, te rog, răspunsurile. Din multe puncte de vedere, este un abuz să scrii mesaje monosilabice.

Andi, din păcate nu există posibilitatea atașării unor documente, dar ai în schimb o opțiune mult mai utilă: folosirea LaTeX-ului. Nu te sfii să testezi scrierea unor formule în LaTeX, mai ales dacă zici că formula ar fi simplă.

[Calin Pop]

bine
si?=dar daca sursa se deplaseaza mai repede decit preceseaza titirezul?
ce?!?=raspuns la propozitia lui andi, (inca nu completase postul cu faptul ca vroia sa ataseze vreun document)

[Abel Cavaşi]

[Calin Pop]

e variabila, dupa cum ti-am mai spus de n-spe ori, inclusiv cu citate si tabele

[Andi]

Să vedem!

[Abel Cavaşi]

Aoleu, mamăăăă! Ce avere ai adus aici, Andi! Mersi muuult!

Ei, acum dă-mi voie să mă gândesc la bunătățile-astea de pe-aici .

[Calin Pop]

Prima intrebare a lui Abel va fi de ce ai facut integrarea de la 0 la 2pi
Incepem de la inceput

[Andi]

Îmi cer scuze pentru ordinea paginilor ( au ieşit în ordine retrogradă ca precesia! );dacă se pot ordona, mulţumesc!
Integrala este pentru o rotaţie a Pământului în jurul Soarelui şi respectiv pentru o rotaţie a Lunii în jurul Pământului. Am ales un desen geocentric pentru că mi s-a părut mai explicit.

[Calin Pop]

[Andi]

Adevărul este că precesia este mai "palpabilă" ( efecte mai rapide şi mai mari ) la orbitele sateliţilor artificiali şi navelor cosmice. Efectul este maxim pentru orbitele polare. În afară de precesia planului orbitei, are loc şi o rotire a orbitei în planul ei ( scăderea longitudinii nodului ascendent şi creşterea longitudinii perigeului ).

[Abel Cavaşi]

Andi, răspunsurile tale sunt foarte frumoase, consistente și la obiect. Se pare că putem duce mai departe această problemă. Să analizăm întâi corectitudinea formulei potențialului cu care ai început.

Din primul atașament postat de tine, eu am înțeles că această formulă arată astfel:

.

Ei bine, constat că această formulă este inconsistentă din punct de vedere dimensional, deci și incorectă.
Mai precis, știm că în partea stângă a egalității trebuie să avem formula dimensională , unde am notat cu m masa, cu s spațiul și cu t timpul. De asemenea, știm că G are formula dimensională , iar momentul de inerție are formula dimensională .
Atunci, în partea dreaptă vom avea formula dimensională
.
Cu acestea stabilite, ar însemna să avem
, ceea ce este absurd.
Am greșit ceva până aici?

[Andi]

S-a strecurat o greşeală, semnul fiind + şi nu X , între termenul în r^-1 şi termenul în r^-3.

[Abel Cavaşi]

Bun, să presupunem, atunci, că formula arată astfel:
.
Păi nici așa nu e bine . În acest caz, ambii termeni au dimensiunea
și, respectiv, .
Din nou, . Unde este buba?

[Calin Pop]

Imi fac datoria si repet a n-spea oara: definitia precesiei Pamintului NU ESTE ACEEASI cu definitia precesiei unui titrez in cimp gravitational!
Istoric, precesia este, simplu, deplasarea in timp, in sens retrograd, a datei din an la care se intimpla echinoxul.
Aceasta precesie a explicat-o Newton si ea este cvasi-constanta.
Definitia precesiei (si in consecinta si a nutatiei) Pamintului a fost data pentru ca miscarea axei Pamintului sa semene cu precesia si nutatia unui titirez, iar variatia anuala sa corespunda cu definitia data de antici.
Miscarea axei Pamintului, periodica, se poate descompune in componente de diferite perioade.
Suma componentelor de perioade mai mari de 300 de ani o reprezinta precesia iar suma componentelor de perioada mai mica de 300 de ani o reprezinta nutatia.
Deci, conform acestor definitii, precesia Pamintului nu are cum sa nu fie constanta pe parcursul anului, pentru ca ea este media pe 300 de ani a miscarii axei de rotatie.

Citez din nou de pe site-ul IERS, cel mai competent for in a da definitia precesiei:
For partly historical and partly practical reasons, the time variablity of the direction of the earth's rotation axis and an observatory's relation to it are divided into four components: precession, nutation, celestial pole offset, and polar motion. By definition, precession and nutation are mathematically defined through the adoption of the best available equations. Celestial pole offset and polar motion are observed offsets from the mathematical formulae and are not predictable over long periods of time
The dominant motion is the precession of the earth's polar axis around the ecliptic pole, mainly due torques on the earth cause by the moon and sun. The earth's axis sweeps out a cone of 23.5 degrees half angle in 26,000 years.
The ecliptic pole moves more slowly. If we imagine the motion of the two poles with respect to very distant objects, the earth's pole is moving about 20 arcseconds per year, and the ecliptic pole is moving about 0.5 arcseconds per year. The combined motion and its effect on the position of the vernal equinox are called general precession. The predictable short term deviations of the earth's axis from its long term precession are called nutation
Predictable motions of the earth's rotation axis on time scales less than 300 years are combined under nutation. This can be thought of as a first order correction to precession. The currently standard nutation theory is composed of 106 non-harmonically-related sine and cosine components, mainly due to second-order torque effects from the sun and moon, plus 85 planetary correction terms. The four dominant periods of nutation are 18.6 years (precession period of the lunar orbit), 182.6 days (half a year), 13.7 days (half a month), and 9.3 years (rotation period of the moon's perigee).

Parerea mea este ca atunci cind Abel va intelege acest lucru (ca definitia precesiei Pamintului este alta decit a precesiei unui titirez) toate ciudateniile in legatura cu precesia Pamintului i se vor lamuri.