[tudor]

Inspirat de Mircea si de Erwin am vazut si eu asteroidul Vesta prin binoclul Zeiss Conquest 10x42 HD. Atasez desenul facut de mine cu ce am vazut prin binoclu.
Iar in legatura cu nebuloasa M57 vazuta de Mircea la 12x, pot spune ca am vazut-o si eu chiar la 10x, la malul marii pe un cer decent (detalii mai multe la "Observatii cu binoclul"). Pana atunci nu am incercat s-o vad cu puteri mici pt ca eram convins ca nu se vede nimic. M-am inselat

[Erwin]

Aseară a fost de departe cea mai bogată în obiecte pe care până recent le credeam inaccesibile din oraş. Având deschidere de la Nord-Est până la Sud pe balconul estic am putut observa pe lângă Jupiter, Saturn şi mai târziu Marte o serie de roiuri mai mici şi mai mari din Scorpion, Ophiucus, Sagitarius, Scutum, Pegas. O plăcere deosebită mi-au furnizat câteva roiuri printre care unele le-am identificat şi vizitat în premieră: M80, M22, M28, M25, M17, M11, M10, M12, M15, M71, M27 (Dumbell) şi altele. Desigur şi nebuloasele de vară Lagoon, Trifid, Omega şi Eagle. Trifid şi Eagle sunt foarte şterse, la limită dar Lagoon şi Omega se văd binişor şi prin binoclul 7x42.

Am revizitat asteroidul Vesta dar nefăcând un desen nu am putut să-mi dau seama dacă s-a mişcat sau nu. I l-am arătat şi soţiei, a văzut şi Jupiter ca de obicei, Saturn dar şi Wild Duck şi Lagoon cu roiul de lângă. Din ce în ce mai bine.

La căutarea unor obiecte am constatat şi că prin căutător (apertură 50mm) unele obiecte se vedeau mai bine dar la altele binoclul a fost mai bun, ajutând faptul că priveşti cu 2 ochi. Poate că un căutător mare, poate de 70mm, echipat cu vizor binocular ar ajuta?

Limita magnitudinii am putut-o verifica cu ajutorul sateliţilor lui Saturn deoarece am văzut 4 bucăţi: Titan şi Rhea la început apoi mai târziu am mai văzut şi Thetis şi Dione. Aşadar transparenţa a fost foarte bună, atmosfera s-a curăţat binişor după ploile din zilele trecute şi nu a fost deloc umezeală ca alaltăieri seara. Seeing-ul a fost mediocru şi după un pui de somn, pe la ora 2, 2 şi ceva, am observat Marte însă fără detalii, din cauza turbulenţei atmosferei terestre, nu numai din cauza furtunii globale marţiene.

Luna nu am mai observat-o ca să nu-mi stric adaptarea la întuneric, destul de precară din cauza luminilor oraşului. M-am ascuns în spatele balustradei balconului (felicitări arhitectului că l-a prevăzut din zidărie!) ca să pot căuta obiectele cu binoclul fără să îmi intre prea multă lumină în câmpul vizual.

Desigur, câteva duble frumoase nu puteau lipsi, am vizitat Delta Scorpion, Gamma Delfinul, Albireo, probabil şi altele însă nu îmi mai amintesc tot ce-am văzut fiind mai multe obiecte decât observam în mod obişnuit de pe câmp.

[iulian90]

Aseară am putut ieși și eu la observatii in sfârșit, după o săptămână de vreme extremă .
Am observat cu telescopul reflector de 114/900mm și ocularul de 9mm TS Optics Plossl, la 100x, planetele Jupiter , Saturn și Marte.
La începutul serii am observat mai întâi planeta Jupiter, la care se vedeau trei sateliți, Ganimede la est de planetă, Europa la vest de planetă și Callisto aproape de discul planetei Jupiter, deasupra polului Nord al acesteia.
Apoi a urmat Saturn, la care am observat relativ bine diviziunea Cassini, dar și 4 sateliți, Titan, care se observa ușor, la sud-est de planetă, Rhea sub planetă, puțin mai la sud-vest , Tethys cam în drept cu Rhea, dar mult mai aproape de inelele lui Saturn și Dione,care se vedea la nord-est de planetă. Dacă Titan se observa ușor iar Rhea oarecum greu in ocularul de 9mm, in schimb sateliții Tethys și Dione se observau foarte greu. Am schimbat ocularul de 9mm cu cel de 20mm Reverse Kellner ( grosisment de 45x) și sateliții in cauză se observau mai bine decât în ocularul de 9 mm. După miezul nopții am observat și planeta Marte, care se vedea mare la 100x cu ocularul de 9 mm, relativ clar dar fără detalii pe suprafața discului, probabil din pricina unei furtuni de praf globală.
Am observat și asteroidul Vesta,cu ocularul de 40 mm Celestron Nexstar Plossl,care oferă un câmp real de 1,8°,la 22,5x pe telescopul reflector. Avea o culoare alb-gălbui, avea o scintilație mai redusă decât stelele din jur. In preajma sa am găsit două stele de reper,de magnitudinea 10-10,5 , după care sa mă iau pentru a evidenția mișcarea sa printre stele, acum bănuiesc că are mișcare retrogradă.

[Andi]

[iulian90]

Probabil fiindcă asteroidul se găsește mult mai aproape de noi decât stelele, iar dimensiunea aparentă a sa chiar dacă este foarte mică pentru telescoapele noastre, este totuși mai mare decât a stelelor, de aceea, și scintilația este mai redusă decât la stele.

[Andi]

Diametrul unghiular al asteroidului este mult mai mare decât al oricărei stele. Dar dacă turbulența atmosferei este mare, nu scapă nici el de scintilație.
Se credea că scintilația stelelor ar putea fi folosită pentru măsurarea (aprecierea) dimensiunilor lor unghiulare; dar nu s-a reușit.

[tudor]

Am achizitionat de ceva zile un Maksutov de 100mm diametrul (Rubinar 10/1000) si i-am facut o scurta proba din balcon. Cu acest instrument am observat Venus care era intr-o faza de aprox. 70%. Mi-a placut cum se vedea planeta neavand nici un fel de aberatii cromatice. Am facut o proba si pe Polaris, caruia i-am vazut companionul la puterea 62,5x. Prin Tair insa la 68x nu se vedea companionul. Apoi am vizitat M81 si M82 cu vedere indirecta. Sunt multumit de acest instrument, dar ca sa-l folosesc cu prisma diagonala trebuie sa-i pun barlow si astfel devine un instrument de 2000mm focala. Cam mare pentru gustul meu... Cea mai mica putere pt aceasta focala o pot obtine cu ocularul de 32mm si este de 62,5x Din cauza asta, partea mai grea a observatiilor a fost chiar gasirea obiectelor mai sus mentionate, pentru ca nu am adaptat inca un cautator pentru mak si am fost nevoit sa aliniez ochiometric instrumentul si sa caut direct cu 62,5x...am cautat cam acul in carul cu fan, dar m-am descurcat pana la urma. De exemplu "banalul" Polaris l-am gasit cam in 5 minute de survolari prin apropierea lui Iar vreo 10min-15min mi-au luat sa gasesc M81 si M82
La sfarsit simtind nevoia de "oxigenul" campului larg, am tras o ochiada si cu binoclul la Roiul dublu din Perseu si la roiul M3 care arata ca un cocolos pufos. La un moment dat, pe langa M3, am zarit satelitul artificial Iridium 47 care se grabea dinspre Carul Mare spre Arcturus, iar eu apoi m-am grabit din balcon spre pat

[zoth]

Felicitari Tudor, Rubinarul este chiar un instrument "de balcon". Foarte compact si puternic pentru marimea lui. Pe masura ce o sa-l folosesti ai sa te obisnuiesti si cu gasirea mai rapida a obiectelor.

[Erwin]

E similar MTO11CA dar construcţia mecanică diferă şi are două lentile corectoare din câte îmi aduc aminte, aşadar este mai greu puţin. Focusul este pe rulmenţi, mai precis şi mai uşor. Însă dacă poţi umbla la inelul de focus poţi lungi drumul optic destul de mult cu o mică apropiere a lentilelor de oglinda primară. La mine a încăput nu numai prismă diagonală ci şi un focuser elicoidal, devenind astfel mult mai simplu de utilizat pentru astronomie. Nu am pus niciun barlow dar şurubul care oprea focalizatorul a fost "barberit" şi filetul merge greu la capăt dar mai are backfocus încă. E vorba doar de vreo tură sau două de filet.

[tudor]

Erwin, multumesc de sfaturi! Am inteles din topicul lui Zoth
http://www.astronomy.ro/forum/viewtopic.ph...mp;start=0
ca focusul Rubinarului este tot pe filet, inelul de prindere pe trepied fiind pe rulmenti. Si da, are doua meniscuri groase in fata pe care le-am desfacut si le-am curatat. Si am inteles, tot din topicul lui Zoth, ca daca umblii la piedica de focus a Rubinarului, marind cursa spre infinit, se pierde apertura. Pt ca oglinda secundara va primii doar o parte de lumina de la cea principala. Deci si aici e un compromis. La MTO -ul tau, avand alta formula optica, poate merge. La Rubinar varianta cea buna, dar nu cea mai la indemana, e cea a lui Zoth adica schimbarea la strung a flansei cu filet M42 in T2 si folosirea directa a unei prisme cu filet T2

[nobody]

Schema:

[iulian90]

Aseara am fotografiat Luna si Jupiter in acelasi cadru, cu aparatul foto Panasonic Lumix DMC-FZ 7. Iar mai tarziu, pe la ora 22:20 , am filmat trecerea Statiei Spatiale Internationale ISS, cu camera web Logitech si telescopul reflector de 114mm. Incepe iar sa fie vizibila seara ISS. Am ales cele mai clare cadre si le-am pus intr-o singura imagine.

[MariusP]

M-am jucat oleaca cu Paint-ul si WinJUPOS si-am facut cateva schite cu ce-am vazut aseara prin binoclul BTC 15x70 si luneta 90/910 mm la mariri intre 38x - 113x:
- Venus, luminos in faza de 55%
- Jupiter, cu satelitii Galileeni si benzile noroase. Mi-a atras atentia o banda subtire, neregulata, intre cele doua benzi ecuatoriale, mai apropiata de cea nordica. Parca erau si ceva formatiuni ce uneau din loc in loc banda subtire si NEB. Poate confirma cineva?
- Marte, cu cateva detalii sterse din cauza furtunii de nisip. N-am vazut calota polara sudica, Marte abia se ridicase peste un bloc si turbulentele erau puternice
- cometa 21P/Giacobini-Zinner, distingandu-se forma alungita
- Saturn cu inelul si Diviziunea Cassini, doi sateliti si o banda noroasa.

[milanpicard]

Am iesit cu 5dobul dupa bloc sa vad in sfarsit comera Zinner. Telescop mic, cer naspa, abia am zarit-o la 6mm. Dar ca sa mai vad ceva, am pis pe Polaris in jurul careia e asterismul Diamond Ring. Frumusel. Si la cateva fov-uri e cel mai nordic roi deschis: Polarissima Cluster sau ngc 188. Nu e mare lucru, cateva stelute, dar mi-am amintit de gslaxia Polarissima Borealis dezpre care discutasem de vreo 2 ani, si am zis sa vad macar cel mai nordic roi

[Mircea Pteancu]

Milan

Asa am patit si eu cu cometa P21 desi am folosit dobsonianul de 200mm.
Am zarit la pozitia indicata ''ceva'' atat de slab luminos pe cerul ''cleios'' incat am preferat sa nu raportez observarea cometei.
NGC 188 nu m-a impresionat prea tare nici pe mine iar ''Polarissima Borealis'' ramane inca de domeniul teoriei.
Langa Epsilon UMi se afla asterismul ''Mini Coathanger'' , l-ai observat ?

Mircea