[V. Istvan]

Apreciez distinct sistemul pentru mișcarea orară!
Țin minte un sistem asemănător la un receptor radio, văzut în urmă cu decenii, la care săniuța scalei avea o rotiță, pe care dacă îl apăsai mai tare atunci cobora axul și se cupla pe o cremalieră, iar de acolo începând se rostogolea pe ea.

[Mircea Pteancu]

Foarte frumos , bravo , sa folosesti sanatos noua montura si multumesc ca ne-ai impartasit detaliile, spor la observatii ,Mircea

[V. Istvan]

Salutare tuturor!

Deoarece mi s-au solicitat niște detalii la o montură DIY făcută de mine, m-am gândit să expun aici cele cerute.
Montura în cauză am donat-o între timp. Mi-au rămas niște poze și însemnări.
Baza monturii au constituit-o doi arbori, cu lagăre cu tot, cumpărați de pe talcioc și folosiți cândva la antrenarea prin curea a pietrelor de polizor.
Cel scurt l-am folosit pentru axul orar, iar pe cel lung, pentru axul de declinație.
Nu am făcut nici un calcul de dimensionare în prealabil. I-am luat așa, intuitiv.
Am evitat pe cât posibil sudura. Asamblările sunt cele mai multe cu filet.
Am încercat mai multe variante de frâne la cele două axe. Prima a fost cu bandă metalică perforată tensionată cu șurub, ce freca pe fulie, respectiv pe șaibă metalică. Deoarece prezenta o elasticitate enervantă, manifestată printr-o oscilație a tubului în stare frânată, am abandonat-o.
Ca bază pentru toată construcția am folosit placă din lemn stratificat. Dată cu baiț, s-a dovedit rezistentă în orice condiții meteo.

[V. Istvan]

Mi-au dispărut comentariile la poze în momentul trimiterii răspunsului, așadar le voi repeta mai jos.

IMG_0987
Axul orar, fixat pe placa de bază. Țeava ce ține rulmenții avea sudate niște suporturi din tablă groasă: una se vede, e verde. În acelea am dat găuri, filetate cu M5 și de ele am fixat colțarele de tablă, luate gata din comerț. Apoi, colțarele le-am fixat de placa de bază. Soluția s-a dovedit destul de rigidă. Pe periferia șaibei verzi, ce odată strângea piatra de polizor, freacă banda perforată. Fermitatea frânei putea fi reglată prin tensionarea benzii cu șurub. Tot pe șaiba verde s-au fixat alte colțare, care la rândul lor țin țeava axului de declinație.

IMG_0963
Axul de declinație și fixarea tubului. Pe fulia axului este fixat cu șuruburi „șina” ce susține tubul optic. Aceasta a fost decupată din țeavă de profil dreptunghiular. Pentru a se mula mai bine pe circumferința tubului optic, s-a spintecat longitudinal și s-a îndoit suplimentar. Încă nu sunt montate elemente de frânare.

[V. Istvan]

O variantă de frână ce s-a dovedit funcțională, în ciuda simplității sale. O bucată de lemn de esență tare basculează în jurul unei perechi de șuruburi, și se presează de suprafața fuliei. Capătul din dreapta al pârghiei de lemn este împinsă de un resort (invizibil pe foto) în sus. Pentru deblocarea frânei se apasă în jos capătul părghiei. Suprafața de frecare pe fulie este acoperită cu o bucată de piele. Se mai vede discul de frână de bicicletă, componentă a frânei axului orar.

[Mircea Pteancu]

Istvan

Felicitari pentru creativitate !
Cam ce greutate a avut montura ta ?

Mircea

[V. Istvan]

Frâna, bazată pe un disc de frână de bicicletă, solidară cu axul orar, are și rolul unui cuplaj prin fricțiune.
Placa lungă albă se poate roti concentric cu axul orar, într-un interval de aproximativ 15 grade. Sub ea se rostogolește un resort ce o presează în sus, pe discul de frână, prin intermediul unei bile și a unei pastile acoperite cu piele.
Capătul de jos al plăcii albe este antrenată jos, printr-o mișcare rectilinie, de un mecanism șurub-piuliță. Astfel, rotirea uniformă a tijei filetate conduce la o rotire cvasiuniformă a plăcii, care, prin pastilă antrenează axul orar. Neliniaritatea mecanismului este tolerabilă pentru observații vizuale, pentru un interval de circa 1 oră.

[V. Istvan]

Mircea,

mulțumesc pentru apreciere.
Fără contragreutate, o estimez să fi avut vreo 5-6 kg.

[V. Istvan]

Prin rotirea tijei filetate M6, piulița lungă se deplasează rectiliniu pe ea. Piulița, prin intermediul bilei de rulment antrenează capătul plăcii albe, permițând totodată și o rotație relativă. Bila se cufundă în câte o gaură în placă, respectiv în piuliță, și a fost necesară pentru eliminarea jocului. Butonul alb se învârte cu mâna pentru a păstra obiectul în câmpul vizual. Când ajunge la capăt piulița, după circa o oră, trebuie readusă în capătul celălalt al cursei. Frâna se slăbește prin apăsarea plăcii albe în jos, contrar acțiunii resortului cilindric. În stânga se vede contragreutatea.

[V. Istvan]

Ulterior, butonul de urmărire orară l-am dublat, pe celălalt capăt al tijei, cu o antrenare mecanică. Un mic motoreductor, recuperat dintr-un pistol de înșurubat, antrenează prin curea tija filetată. Motorul n-am reușit să îl comand cu o turație atât de redusă încât să rezulte o rotire a axului orar de 15 grade/oră, de aceea merge sacadat, cu o medie potrivită încât să poată urmări obiectul din ocular.

[Erwin]

Ingenios, felicitări! Desigur având această experienţă ai realizat ce probleme structurale şi ce vibraţii are o astfel de construcţie. Presupun că nu te vei opri aici şi vei construi alta mai performantă! Un motor de cc poate fi controlat şi în impulsuri (PWM) pentru a i se reduce turaţia dar se păstrează cuplul destul de ridicat. Sigur, ai nevoie de o reducţie mai mare sau să-l înlocuieşti cu un motor pas cu pas şi electronica aferentă. Avantajul ar fi precizia mult mai bună şi reducerea jocurilor mecanice în angrenaje sau elasticitatea curelei (foloseşti una dinţată).

[Mircea Pteancu]

Istvan

Multumesc pentru raspuns.
O greutate de 5-6 kg pentru un cap ecuatorial care sustine un reflector de 15 cm mi se pare o valoare foarte acceptabila.
Spor la bricolarea urmatoarei monturi !

Mircea