[jupiter2009]

Să zicem că așezi aparatul foto în fața unei cascade, pe o montură ecuatorială automată, având în spate mai multe stele strălucitoare. Cerul e limpede, și nu există nici un fel de lumină parazită care să cadă pe cascadă, ca Luna, așezări umane îndepărtate sau chiar ecranul propriului telefon. Teoretic, pe cascadă, în partea opusă a stelelor, ar trebui să apară curcubee provenite de la ele, așa cum apar în spatele Soarelui sau a Lunii, iar cu un timp total de expunere suficient de mare o cameră foto ar trebui să le capteze "pe film".

Teoretic. Și mă întrebam: cât de posibil este în realitate să fotografiezi curcubee de stele? Nu am găsit nicăieri pe internet fotografii cu acestea, deci nu știu cât de mult se poate. E vorba de capabilitățile aparatelor foto de azi sau există și alte limitări?

Am încercat sa ilustrez cum ar arăta pe o cascadă curcubeele stelelor din Hexagonul de iarnă, arcul strălucitor din stânga provenind de la Venus iar al doilea ca mărime fiind de la Sirius.
https://www.flickr.com/photos/d_jay/sets/72157677643381364

[tavi 84]

Cantitatea de lumina dispersata e atat de redusa incat nu sunt sigur ca exista vreo locatie cu poluare luminoasa suficient de mica si o cascada de la care sa fie vizibil ceva,in cazul unor stele mai stralucitoare ca Sirius.In orice caz cineva cu o camera foto interesat sa fotografieze asta,nu pare sa fi ajuns acolo.Stiu ca exista locatii in care pana si Calea Lactee produce umbre pe pamant,destul de impresionant si asa ceva

[jupiter2009]

Umbre de la Calea Lactee? Asta-i o nebunie la fel de mare ca și curcubeu de la stele! Niciodată nu auzisem până să citesc postarea ta și să caut pe net. Foarte tare.