[starbuck]

Expansiunea materiei este o consecinta a exploziei Big Bang iar aceasta explozie a fost a unui punct in care se presupune ca era concentrata toata materia existenta actuala. Foarte educativa este in continuare comparatia cu singularitatea unei gauri negre:

http://www.physlink.com/Education/AskExperts/ae649.cfm

[nobody]

Acel punct nu este un punct in spatiu, ci este chiar spatiul in sine in sensul ca nu avea dimensiuni (punct matematic abstract).
Galaxiile nu se indeparteaza fata de un "centru al Universului", ci toate intre ele.

[valy]

Pare totul foarte complicat.

[catalin dumitru]

Nu doar pare , este categoric foarte complicat.

Cine incearca cu inversunare sa creada ca e simplu sau sa simplifice totul legat de asta , ori a citit prea putin ori se crede prea destept.

Cred ca nu avem suficienti neuroni dispusi sa lucreze la intelegerea mai buna a acestor probleme. E mai usor pentru multi sa foloseasca creierul pentru a rumega o punga de chips-uri in timp ce incearca sa inteleaga intriga unui film cu Steven Segal .

[Erwin]

Conceptual nu trebuie să fie extrem de greu să înțelegem dacă se folosesc metaforele potrivite. Însă matematicile speciale cu brane, tensori și supersimetrie dau ceva bătaie de cap chiar și specialiștilor, darămite nouă. Am citit câteva cărți de popularizare și am rămas cu câteva idei, destul de vagi totuși, despre ce se petrece pe-acolo. Deocamdată cosmologii și mecano-cuanticienii se luptă să găsească materia întunecată și energia neagră. Nimic nu s-a confirmat până acum. Cred că mai degrabă trebuie ajustată teoria cu observațiile, dacă nu vedem particule înseamnă că nu sunt particule ci altceva. Hawking zice că spațiul este plin de perechi particule-antiparticule virtuale care apar și se anihilează reciproc. Pot ele avea masă? Crearea și anihilarea presupun niște schimburi energetice locale, cel puțin, niște fluctuații cuantice care nu au fost practic măsurate niciodată. Sau au fost? Expansiunea Universului, accelerată așa cum se prezintă azi, este opusă gravitației care are tendința să-l comprime. Dacă spațiu-timpul macroscopic cvadri-dimensional este doar anvelopa unui spațiu multidimensional (11 dimensiuni în Teoria M) atunci el poate fi "umflat" de aceste fluctuații cuantice care scapă prin radiația Hawking din găurile negre. Practic materia obișnuită cade gravitațional spre găurile negre (comprimare) dar spațiul-timp prin care se mișcă se mărește din cauza presiunii radiației Hawking, dacă aceasta ar fi destul de mare. La nivel global contează în bilanț chiar dacă sunt extrem de mici aceste particule ca masă/energie.

[IACOB DUMITRU]

[Erwin]

Masa mare deformează razele de lumină - vezi gravitational lensing. Chiar asta-i problema, că deformarea corespunde unei mase de câteva ori mai mare decât ceea ce vedem. De aici rezultă că materia neagră există. Presupunerea mea e că deformarea cauzată de gravitație este mai mare nu din cauză că este acolo materie întunecată pe care n-o putem detecta ci pentru că acolo se extinde spațiul-timp. O ipoteză spune că timpul încetinește la orizontul evenimentelor unei găuri negre. Poate ca efect de compensare se extinde spațiul. Cu cât cresc găurile negre acumulând materie obișnuită cu atât expansiunea se accelerează. Weird!

[IACOB DUMITRU]

Daca imi este permis, propun urmatorul exercitiu de imaginatie:
1. incercati sa simplificati imaginea Universului inlocuind fiecare galaxie cunoscuta cu un ceasornic;
2. incercati sa gasiti o regula in ceea ce priveste dispersia abaterilor dintre valorile indicate de ceasornice.
Eu am ajuns la concluzia conform careia, nu exista si nici nu pot exista doua ceasuri cu aceiasi abatere, dispersia in ceea ce priveste aceste valori find monotona pentru oricare axa imaginara aleasa in univers.

[starbuck]

Legat de modelul cu ceasuri propus este foarte greu de anticipat modul de miscare al unei galaxii. Eu nu cred ca o galaxie urmeaza o traiectorie de miscare descrisa de o ecuatie ci mai degraba miscarea isi modifica directia aleator pe parcursul a sute de milioane de ani. In unei expansiuni radiale fata de un punct teoretic galaxiile se indeparteaza atat fata de acel punct cat si intre ele iar faptul ca galaxia Andromeda este in curs de coliziune cu Calea Lactee arata ca modificarea distantelor intre galaxii este uneori mai accentuata decat departarea fata de centrul initial. Materia si energia intunecata sunt inca supozitii teoretice care explica partial dinamica rotatiei galaxiilor, respectiv efectul de lentila gravitationala dar la fel de bine poate fi prezent efectul unor forte exterioare provenite din insumatea vectoriala a tuturor fortelor gravitationale ale corpurilor si galaxiilor vecine al caror numar nu este deloc neglijabil. Daca priviti imaginea de ansamblu a acelor filamente de grupuri de galaxii distanta dintre galaxii raportata la o marime medie a lor in cadrul grupurilor pare surprinzator de mica. Modelul nostru uzual de exemplificare foloseste in exclusivitate reprezentarea individuala si explicarea comportamentul dinamic al unei galaxii in mod total independent de influenta celorlalte galaxii. In cazul explicatiei dinamicii galaxiilor materia intunecata este prezentata de multe ori ca o cauza unica a mentinerii integritatii structurale a extremitatilor spiralelor (in cazul unei galaxii in spirala) ceea ce este insuficient deoarece se ignora dinamica generarii de stele noi, respectiv dinamica disparitiei lor prin supernove, hipernove, coliziuni, stadiul de pitica alba, gauri negre sau absorbite de gauri negre. Atat in cazul stelelor noi cat si al celor care dispar pozitia fata de centru poate fi oriunde in cadrul spiralelor pentru cazul considerat. Ceea ce vreau sa spun in concluzie este sa nu se ignore influentele gravitationale externe sistemului galactic considerat chiar daca aceste influente sunt foarte greu de evaluat.

[IACOB DUMITRU]

Universul nu este nimic altceva decat imaginea scurgerii timpului, traiectoriile si implicit spatiul sunt structuri generate de variatia permanenta a vitezei de scurgere a timpului (variatie diferita ca valoare de la un punct la altul si de la un moment la altul).
Cronos nu lasa nimic la voia intamplarii si nici nu se poate autopacali in ceea ce priveste contorizarile duratelor sale pe diferite regiuni si perioade.
Modul in care actioneaza Cronos nu este nici pe departe atat de dificil pe cat lasa sa se inteleaga formalismul Fizic avansat.
Pentru a intelege mai bine activitatea marelui Cronos sunt necesare schimbari de mentalitate.
Suntem parte din Cronos, fiecare por al nostru sau al universului este piele a cronosului, existam pentru ca suntem parte si actionam in interiorul sau.