----------------------------------- virgil 13 Mai 2009 20:31 ----------------------------------- Nu inteleg de ce insisti pe un caz limita, care nu exista in realitate. Nici un corp material nu atinge viteza luminii, indiferent de sistemul de referinta ales. Sa presupunem un satelit artificial al Pamantului caruia ii imprimam o viteza apropiata de viteza luminii, acest satelit va capata o masa relativista de o anumita valoare. Daca vrem sa vedem ce masa va avea satelitul privid de pe planeta Venus, vom vedea ca masa acestuia va fi mai mica, deoarece planeta Venus are o viteza mai mare pe orbita decat Pamantul, si tot asa in functie de sistemul de referinta al observatorului, satelitul va avea valori diferite ale masei relativiste, corespunzand la vitezele relative dintre sistemele de referinta alese. Ce ramane constant, este doar masa de repaus. Referitor la sistemul de referinta ales, crezi ca poti percepe corect sistemul Solar, luind drept sistem de referinta Luna, sau planeta Mercur?, cred ca este imperios necesar sa raportezi miscarile planetelor fata de Soare, asa este si in cazul GN, sistemul de referinta trebuie ales in GN, altfel nu ai imaginea corecta a evenimentelor. Sa luam un exemplu limita, cand un electron vine din cosmos spre Pamant cu viteza luminii. cand calculam masa relativista a electronului, vom vedea ca aceasta este infinita desi nici nu se vede cu ochiul liber, dar nu conteaza. Cand un observator imaginar "aflat" pe electron vrea sa calculeze masa relativista a Pamantului, constata ca aceasta este infinita deoarece Pamantul se apropie de electron cu viteza luminii. Iata deci ca relativitatea aplicata in extremis conduce la rezultate paradoxale. In realitate nici Pamantul si nici electronul nu si-au modificat masa de repaus, iar masa relativista se regaseste in energia cinetica a acestora care niciodata nu ajunge infinita. Viteza luminii este o marime constanta valabila numai si numai pentru radiatii electromagnetice.