----------------------------------- alex.tudorica 15 Sep 2014 15:43 CTIO si VLT ----------------------------------- Salut, (sper ca e thread-ul potrivit; daca nu, rog un moderator sa-l mute unde trebuie) In urma cu aproape o luna s-a terminat calatoria pe care am avut-o in Chile, unde am folosit un telescope de 4m pentru proiectul meu de doctorat si apoi am vizitat si observatorul Paranal. Ambele observatoare sunt in Chile, primul chiar in desertul Atacama, cel mai uscat desert din lume (in afara de Antarctica) iar cel de-al doilea putin mai la sud, aproape de marginea desertului. La Cerro Tololo Inter-American Observatory (CTIO) am mai fost in urma cu 6 ani cu Ovidiu pentru a observa asteroizi cu telescopul Yale de 1m, asa ca aveam amintiri foarte dragi de acolo. Totusi, de data asta ceva era schimbat - era prima oara cand calatoream la un observator mare in interes "de serviciu" pentru stiinta de care ma ocup eu toata ziua. In plus, acum am avut mult mai multa autonomie acolo asa ca mi-am luat si o vacanta indelungata pentru a calatori in regiune, unul dintre principalele scopuri fiind astrofotografia. La CTIO am folosit cel mai mare telescop al observatorului, Blanco 4m, care are instalata o camera CCD absolut fantastica as zice, cu un mozaic de 62 CCD-uri care acopera trei grade patrate pe cer (570 megapixeli). Proiectul meu este legat de estimarea masei pentru cateva sute de roiuri de galaxii, unele aflate la departari enorme (z~1.6 = 10 miliarde de ani lumina). Pentru a face asta, folosesc galaxii si mai indepartate pentru care proprietatile imi sunt cunoscute intr-un mod statistic si masurand efectul pe care il au acele roiuri de galaxii asupra galaxiillor mai indepartate (prin weak gravitational lensing magnification). Sper ca e cat de cat clar :) La CTIO am stat o saptamana, avand suficient timp si pentru astrofotografie, desi doar 3.5 nopti au fost senine. De fapt, a fost prima data cand mi-am permis luxul de a aloca timp exclusiv pentru astrofotografie la un asemenea observator, pana acum mereu era nevoie sa fac totul cat mai in fuga, alergand de la telescop la camera continuu pentru a trage doar cateva cadre la repezeala. Eram hotarat sa vizitez si alte observatoare mari asa ca am inceput demersurile necesare pentru vizite la cel mai mare observator optic din lume - europeanul Very Large Telescope si cel mai mare observator radio/submm - ALMA. Din pacate am descoperit ca e excesiv de dificil sa vizitezi aceste observatoare datorita protocoalelor de siguranta - practic sfatul primit de la ESO a fost sa aplic pentru timp de observatii, pentru ca altfel nu se poate vizita sub nici o forma. Cealalta portita ar fi fost sa devin ESO photo Ambassador, dar pentru asta aveam nevoie mai intai sa vizitez un observator ESO (cum sa fac altfel poze acolo?!). Din fericire aveam o legatura directa cu doua persoane importante in/sau pentru ESO, anume directorul observatorului VLT si directorul unui survey public gigant (din care fac si eu parte, Kilo-Degree Survey). Asa ca am reusit sa merg acolo impreuna cu prietena mea timp de doua nopti. Am mentionat cel mai mare observator optic din lume - VLT. Cum functioneaza acesta: patru telescoape de opt metri in diametru (impreuna cu unele micute, de... 1.8m) pot aduna lumina intr-un singur loc (in modul incoerent), practic devenind un telescop gigantic de 16m in diametru, cu oglinda segmentata in patru; al doilea mod este cel interferometric, unde lumina de la diverse telescoape poate fi adunata in mod coerent, astfel atingandu-se rezolutii echivalente cu cea a unui telescop cu un diametru cat distanta dintre telescoape (zeci de metri), iar ultimul mod este cel in care fiecare telescop este folosit in mod independent. Concluzia este ca VLT este de departe cel mai mare observator optic daca vorbim de sensibilitate si rezolutie, desi este de obicei folosit in ultimul mod. Din pacate nu am putut primi permisiunea de a vizita ALMA, un super-observator aflat la 5200mm pe platoul Andin de langa San Pedro de Atacama, din motive de siguranta. Aici nici macar astronomii care il folosesc nu urca de obicei datorita altitudinii. Mi-au spus ca fiind iarna nu se poate acorda o astfel de permisiune, temperatura ajungand la -20 de grade, insotita fiind de vanturi extrem de puternice. Mi-am luat atunci hotararea de a merge in preajma indiferent de decizia lor, asa ca in cele din urma am urcat unul dintre vulcanii adiacenti pana pe la 5500m, de unde puteam vedea relativ in departare antenele. Nu am inghetat deloc si vantul mai degraba era placut, dar era poate putin prea pregatit pentru temperaturile extreme de care auzisem. Mi-am promis ca data viitoare voi ramane acolo pentru o saptamana incheiata :) In total am petrecut aproape o luna la altitudini de peste 2500m (cu un maxim de 5600m), minunandu-ma pana la os de minunatiile pe care ti le ofera cerul de acolo, de departe cel mai fantastic vazut de mine. Printre altele, airglow-ul era adesea usor vizibil pentru ochi, cu un verde foarte intrigant, pana si Gegenschein-ul (counterglow) era foarte usor de distins, banda zodiacala traversand bolta cereasca de la orizont la orizont si Calea Lactee luminand peisajul suficient asa incat lanternele erau total de prisos. Cu adevarat pamantul promis pentru iubitorii cerului! Folosind triunghiuri de transparenta pentru cerul sudic, am reusit sa vad in conditii mai putin decat ideale stele de magnitudinea +7.8 in mod constant. In Europa, cel mai bun cer mi-a oferit "doar" +7.56m al zenit, dar e important de remarcat ca e practic imposibil sa nu ai poluare luminoasa la orizont (chiar si acolo!) :( Cam asta a fost povestea, foarte pe scurt, a calatoriei mele. Probabil pana la sfarsitul anului voi scrie un articol de popularizare mai detaliat in Stiinta si Tehnica despre viata (si activitatile) unui astronom profesionist, asa ca o sa va invit atunci sa il cititi. Am extrem de multe imagini care stau la coada pentru procesare, doar timp suficient nu am pentru ele deocamdata. Cateva imagini din calatoria mea pe meleagurile sudice pot fi vazute aici: https://www.flickr.com/photos/27891676@N05/sets/72157646725779531/ Toate bune, Alex