----------------------------------- altnume 30 Oct 2015 06:37 Ce anume se pierde prin/pentru expansiunea Universului? ----------------------------------- Daca nu ma insel, deocamdata teoria stiintific acceptata este cea a BB. Daca de la aparitia Universului si pana acuma are loc o permanenta expansiune, ce anume se consuma, se pierde ca volumul universului sa creasca? Sau 1 - In detrimentul a ce anume se face expansiunea din punct de vedere non-perpetuum mobile? 2 - In detrimentul a ce anume se face expansiunea din punct de vedere volum? ----------------------------------- Forever_Man 30 Oct 2015 09:58 ----------------------------------- In TR ai niste chestii numite metrice. De exemplu in spatiu-timpul plat, ai metrica asta. Primul numar e dimensiunea temporala, celelalte dimensiunile spatiale. Daca lasi timpul sa treaca, automat spatiul creste. Asta e tot. Un siretlic matematic. ----------------------------------- Erwin 30 Oct 2015 11:03 ----------------------------------- Nimic nu se pierde și nimic nu se consumă. Legile de conservare rămân valabile. Distanțele dintre galaxii se măresc, chiar dacă local, ele se apropie, galaxiile îndepărtate au o deplasare spre roșu a spectrului și s-a constatat că această deplasare crește cu distanța față de noi, în toate direcțiile și creșterea este accelerată. Spațiul însuși se extinde ca un balon care se umflă din cauza dilatării aerului, nu ca și când sufli în el aer din afară. ----------------------------------- Forever_Man 30 Oct 2015 11:06 ----------------------------------- Legile de conservare rămân valabile. Legile de conservare sunt niste povesti ramase de pe vremea fizicii bilelor de biliard. In TRG energia nici macar nu mai poate fi definita, deci adio conservarea energiei. ----------------------------------- altnume 31 Oct 2015 04:00 ----------------------------------- Nimic nu se pierde și nimic nu se consumă. Legile de conservare rămân valabile. Distanțele dintre galaxii se măresc, chiar dacă local, ele se apropie, galaxiile îndepărtate au o deplasare spre roșu a spectrului și s-a constatat că această deplasare crește cu distanța față de noi, în toate direcțiile și creșterea este accelerată. Spațiul însuși se extinde ca un balon care se umflă din cauza dilatării aerului, nu ca și când sufli în el aer din afară. Deci se consuma ceva din interior pentru ca el sa se dilate (fie si energia exploziei initiale), orice transformare presupune un consum energetic cel putin. Daca spatiul/universul se tot mareste inseamna ca o face in detrimentul unui dincolo de spatio-timpul cunoscut, in detrimentul a ceva inca necunoscut. Si cum sa afirmam contrariul cand nu cunoastem ce poate fi dincolo de spatio-timp(ul cunoscut)? ----------------------------------- altnume 31 Oct 2015 04:15 ----------------------------------- Legile de conservare rămân valabile. Legile de conservare sunt niste povesti ramase de pe vremea fizicii bilelor de biliard. In TRG energia nici macar nu mai poate fi definita, deci adio conservarea energiei. Universul e un perpetuum mobile? Daca da, expansiunea ce anume consuma? Inca consuma energia exploziei initiale (conform teoriei BB acceptata oficial)? Cum poate ceva sa creasca in volum si asta nu nu aiba nici o relevanta pentru exteriorul volumului respectiv, despre care exterior nu stim nimic? Asta imi pare la fel ca negarea ce se facea candva referitor girafa, orinitoring si cuantica! E la fel de periculos ca inventarea dumnezeilor actuali, fanatizeaza. ----------------------------------- nobody 31 Oct 2015 05:16 ----------------------------------- BB nu este o explozie cauzata de sau care consuma energie. Un univers infinit nu are exterior. Cred ca a inceput sezonul. ----------------------------------- 2SKY 31 Oct 2015 05:51 ----------------------------------- Exista teoria unui spatiu ~infinit si un univers este o bula (nu ala)care e formata din toate galaxiile cunoscute +restul. Si sint milioane sau miliarde de astfel de bule iar la contactul dintre doua apar , explozii adica BB . Asta e total diferita , de cea cu cele doua sfere super fierbinti clasica . ----------------------------------- altnume 31 Oct 2015 07:24 ----------------------------------- BB nu este o explozie cauzata de sau care consuma energie. Un univers infinit nu are exterior. Cred ca a inceput sezonul. Raspunzi tot in dodii, fara nici o legatura cu intrebarile asa ca, pas. ----------------------------------- altnume 31 Oct 2015 07:27 ----------------------------------- Exista teoria unui spatiu ~infinit si un univers este o bula (nu ala)care e formata din toate galaxiile cunoscute +restul. Si sint milioane sau miliarde de astfel de bule iar la contactul dintre doua apar , explozii adica BB . Asta e total diferita , de cea cu cele doua sfere super fierbinti clasica . Ce legatura are asta cu teoria BB!? ----------------------------------- nobody 31 Oct 2015 08:18 ----------------------------------- Esti sigur ? Deci se consuma ceva din interior pentru ca el sa se dilate (fie si energia exploziei initiale), orice transformare presupune un consum energetic cel putin. ----------------------------------- Erwin 31 Oct 2015 15:14 ----------------------------------- Nu cred că am fost destul de clar. Universul este tot ceea ce există, prin definiție. Nu se poate vorbi de ceva exterior lui. Da, într-adevăr găsim prin articole de popularizare idea că ar exista ceva dincolo de granița lui, poate alte universuri și chiar sun oameni de știință care afirmă că au găsit dovezi ale existenței unor alte universuri adiacente celui al nostru. Ei bine, universul poate fi compuse din niste bule foarte mari care se ating. Ceea ce se află în exteriorul bulei în care ne aflăm noi este în același univers dar într-un domeniu distinct. Posibil ca numai această bulă să aibă expansiunea constatată, nu și celelalte care ar putea fi în contracție, nu avem de unde ști. ----------------------------------- Forever_Man 31 Oct 2015 19:10 ----------------------------------- Offf copiii... va dati stiintifici dar la voi nici macar teoria relativitatii veche de 100 de ani n-a ajuns. Nu exista spatiu fara materie. Exista doar materie si relatii intre respectivele obiecte materiale. ----------------------------------- altnume 01 Noi 2015 05:11 ----------------------------------- 1 - Nu cred că am fost destul de clar. Universul este tot ceea ce există, prin definiție. Nu se poate vorbi de ceva exterior lui. 2 - Da, într-adevăr găsim prin articole de popularizare idea că ar exista ceva dincolo de granița lui, poate alte universuri și chiar sun oameni de știință care afirmă că au găsit dovezi ale existenței unor alte universuri adiacente celui al nostru. Ei bine, universul poate fi compuse din niste bule foarte mari care se ating. Ceea ce se află în exteriorul bulei în care ne aflăm noi este în același univers dar într-un domeniu distinct. Posibil ca numai această bulă să aibă expansiunea constatată, nu și celelalte care ar putea fi în contracție, nu avem de unde ști. 1 - Printr-o alternativa de intelegere, universul este creat de oarece zeitate/zeitati (si la un referendum global aceasta alternativa ar castiga). Definitia e o dogma si oricare dogma rezista datorita unui "lant trofic" artificial ales si anume referentialul. Conform definitiei asa e cum spui dar, definitiile, paradigmele au fost si foarte probabil vor mai fi aruncate la gunoi de nenumarate ori in istoria stiintei. Cat e de rational sa nu se poata vorbi de ceva exterior atata vreme cat Universul isi mareste volumul, creste, se umfla, expandeaza? Si ce daca Universul (conform definitiei) ar fi infinit? Asta nu exclude un exterior intrucat infinitul presupune clase de infinit, fiecare infinit are clasa sa de infinit superior si inferior. Ia ce vrei si cerceteaza unde incepe si unde se termina si o sa constati ca incepe in infinit si se termina in infinit in clasa sa de infinit dar se incadreaza intre doua infinituri, superior si inferior. De exemplu: un creion, din punct de vedere teoretic in cate felii se poate sectiona (sa zicem longitudinal)? Dar nu numai: unde incepe si unde se termina creionul per ansamblu sau in orice element al sau interior si exterior? Se ajunge la factori de marime microscopica si la neputinte tehnologice si rationale dar nu se afla unde intrucat per ansamblu si in fiecare element constitutiv continua in infinit (prin definitie logica ca sa zicem asa); noi insa ne-am obisnuit pentru a face posibila stiinta, sa le rotunjim! Si totusi un creion se afla inconjurat de catre spatiu si de catre penar, ele fiind infinituri, cateva dintre infiniturile superioare lui ca si creion. Care ar fi infinitul inferior unui creion? De exemplu 1/2 creion sau 0, 51 creion. Unde "incep" si unde "se termina" ele? In infinitul de rangul respectiv. 2 - Apropo de topicul meu de la fizica; vezi cum tratam viitoarea (nu stim deocamdata care va fi) teorie stiintific oficial acceptata? In cel mai fericit caz discutand despre ea ca despre ceva "ciumat" de care daca te atingi devii "necurat", ca despre ceva destinat vulgului, nu eminentelor ce, vor nu vor or sa ajunga la lada de gunoi a umaitatii datorita evolutiei stiintelor. Cat de penibil e azi geocentrismul? A fost el in voga mii de ani pana acum cateva secole? Cum crezi ca tratau sustinatorii geocentrismului pe cei ce au inceput sa discute despre heliocentrism? Eu zic ca tot asa cum sunt tratati azi cei ce indraznesc sa iasa din tiparele definitiilor arbitrar acceptate ca fiind stiinta. Ok. e necesara legea, ordinea, rigurozitatea unui punct de vedere al momentului, dar s-a pierdut din vedere esentialul, evolutia ne trage palme mereu si mereu aratandu-ne ca avem un obraz manjit cu habotnicie in acest caz una stiintifica (a nu se smti cineva jignit intrucat nu ma refer la cineva anume ci, la o mentalitate pe care fiecare o avem in privinta unora sau altora dintre apucaturile noastre). Modelul heliocentric de azi nu a fost singurul dar e cel acceptat acum, toate celelalte fiind abandonate si extrem de probabil tinand cont de evolutie va fi abandonat si acesta. ----------------------------------- altnume 01 Noi 2015 05:18 ----------------------------------- Esti sigur ? Deci se consuma ceva din interior pentru ca el sa se dilate (fie si energia exploziei initiale), orice transformare presupune un consum energetic cel putin. Nu, dar altfel e perpetuum mobile si stiintific asa ceva nu e posibil. Offf copiii... va dati stiintifici dar la voi nici macar teoria relativitatii veche de 100 de ani n-a ajuns. Nu exista spatiu fara materie. Exista doar materie si relatii intre respectivele obiecte materiale. Conform definitiilor actuale asa e cum zici insa, conform celor spuse de mine mai sus, defintiile sunt ceva artificial necesar pana ce reusim sa trecem la nivelul urmator si tot asa. Numai ca noi ne facem definitii si uitam ca sunt adevaruri inventate de noi, astfel cadem in credinte stiintifice (in cazul de fata), in viciul convingerilor, infailibilitatilor, in loc sa constientizam relativitatea lor si sa ramanem in discernamat. ----------------------------------- altnume 01 Noi 2015 09:55 ----------------------------------- Asta numai asa ca fapt divers, filozofia nu e nicicum arta!!! Mai departe nici nu merita sa comentez interventia de coltul blocului. FILOZOFÍE, filozofii, s. f. 1. Știință constituită dintr-un ansamblu închegat de noțiuni și idei, care interpretează și reflectă realitatea sub aspectele ei cele mai generale; concepție generală despre lume și viață. 2. Totalitatea concepțiilor și a principiilor metodologice care stau la baza unei discipline sau a unei științe. 3. (Rar) Atitudine (înțeleaptă) față de întâmplările vieții; mod specific de a privi problemele vieții. 4. (Fam.) Lucru greu de făcut, problemă greu de rezolvat. – Din ngr. philosophia, fr. philosophie. Sursa: DEX '98 (1998) Ce insemna asta: Totalitatea concepțiilor și a principiilor metodologice care stau la baza unei discipline sau a unei științe.??? Ca, in cadrul stiintific se discuta si filozofic in general, dar si in mod particular filozofia problematici in cauza, in speta a Universului. Daca nu e clar!!! Orice stiinta are filozofia ei si orice parte, latura, aspect al une stiinte, ca si orice teorie are filozofia sa, tot asa cum orice problema din orice domeniu al vietii (deci de orice fel) are filozofia ei. Niciodata o teorie nu explodeaza din capul cuiva direct ca teorie stiintifica academic certificata ci, are loc un intreg proces. Procesul cunoașterii științifice: 1 - Observarea și măsurarea fenomenelor 2 - Acumularea și ordonarea materialului 3 - Crearea de ipoteze și modele, prognoze, stabilirea nivelului de importanță 4 - Testarea ipotezelor modelului prin experimente, teste, încercări 5 - Confirmarea sau infirmarea ipotezelor 6 - Publicarea rezultatelor, pentru ca acestea să poată fi validate de alții 7 - Modificarea, dezvoltarea sau invalidarea modelului, în funcție de rezultatul testelor și de opiniile criticilor 8 - În cazul confirmării, dezvoltarea unei teorii, care trebuie însă să îndeplinească anumite criterii Atât timp cât teoria nu este falsificată, poate să fie considerată cunoștință științifică Noi pe aici discutam cam de primele 3 puncte ale procesului stiintific referitor la posibilitatea unei noi variante de interpretare a Universului (mai exact suntem la pct. 3). Unde se termina o sfera? Ce spune stiinta actuala? Ca: Sfera este locul geometric al tuturor punctelor din spațiu situate la aceeași distanță r de un punct – O, denumit centrul sferei. Ce e asta? O dogma. De ce? Intrucat nu exista sfere perfecte si nici un punct (de fapt nici nu exista puncte) al sferelor naturii nu e la egala distanta de un punct central; in plus, intrucat nu exista punctul, acele teoretice puncte sunt de fapt terminatii in infinit ale sferei in cauza, de exemplu o portocala. Iata de exemplu o constanta ce de fapt e infinita: "pi este un număr irațional, adică valoarea sa nu poate fi exprimată exact sub formă de fracție m/n, cu m și n întregi. De aceea, reprezentarea sa zecimală nu are sfârșit și nu începe nici să se repete. Numărul este și transcendent, ceea ce înseamnă, printre altele, că nu există un șir finit de operații algebrice cu numere întregi (puteri, extrageri de radicali, sume etc.) al căror rezultat să fie egal cu valoarea lui; demonstrarea acestui fapt a fost o realizare relativ recentă în istoria matematicii și un rezultat semnificativ al matematicienilor germani ai secolului al XIX-lea. De-a lungul istoriei matematicii s-au depus eforturi semnificative de a determina π cu mai multă precizie și de a-i înțelege natura; fascinația acestui număr a intrat și în cultura nematematică." ----------------------------------- altnume 02 Noi 2015 04:41 ----------------------------------- concepție generală despre lume și viață . Atit ! Vrei sa spui ca filozofia este , foarte adaptabila si astfel are un cuvint de spus in orice disciplina ? Desigur nu, filozofia nu e adaptabila, filozofia e reprezentata, e prezenta in toate disciplinele. La pct. 3 al procesului cunoasterii stiintifice, apare ipoteza. Ce e ipoteza? IPOTÉZĂ, ipoteze, s. f. Presupunere, enunțată pe baza unor fapte cunoscute, cu privire la anumite (legături între) fenomene care nu pot fi observate direct sau cu privire la esența fenomenelor, la cauza sau la mecanismul intern care le produce; presupunere cu caracter provizoriu, formulată pe baza datelor experimentale existente la un moment dat sau pe baza intuiției, impresiei etc. ♦ (Mat.) Ansamblul proprietăților date într-o demonstrație și cu ajutorul cărora se obțin noi propoziții. – Din fr. hypothèse. Sursa: DEX '09 (2009) Asadar, nu se descopera direct teoria academic certificata, se intuiesc, se deduc ipoteze. Cercetatorul, inventatorul, inovatorul, nu isi certifica singur ipotezele ca descoperiri academic recunoscute, se mai consulta si el cu cei ce au habar, corecteaza, iar observa, masoara, creaza ipoteze, discuta in particular inainte de a ajunge la puctul 6 al cunosterii stiintifice in care face oficial cunoscute ipotezele sale. Ce e acesta efervescenta creatoare a gandirii lui (ce e acest gandit a lui), precum si discutiile cu ceilati, daca nu filozofia problematicii respective. Filozofia nu e numai o stiinta diferita de alte stiinte, ea exista in cadrul oricarei act de gandire, in cadrul dialogurilor, in toata activitatea mentala a individului. Orice ar gandi sau vorbi individul (cercetatorul) se bazeaza pe filozofia personala referitor la problematica in cauza si el gandind, ce face? Filozofeaza. ----------------------------------- altnume 03 Noi 2015 02:35 ----------------------------------- Chiar exista ierarhii de infinituri. Citeste despre nenea Cantor: Sau te poti uita si la VSauce, ca e mai distractiv: Nu stiam ca ceea ce am inteles eu are si o anumita sustinere stiintific certificata. Multumesc. Spatiul real il vad strict ca si spatiul din vise: o qualie in mintea noastra. In ultima instanta orice informatie referitor la orice fel de realitate este o traire de realitate numita decodare a semnalului neurotransmitatorilor. Dar indiferent ce ar fi, receptorii umani primesc un complex semnal-realitate pe care creierul o decodifica printr-o anumita stare a retelelor sale neurosinaptice definita de activitatile si eficientele sinaptice. Pana la urma nu conteaza sursele, indiferent de ele decodarile (desigur in acceptiunea existentei decodarii!) ne prezinta in cadrul complexului semnal si pe cel al unei realitati univers, pe cel al unei realitati forumistice in care eu si probabil fiecare dezbate impreuna cu "avatarurile si scrisurile", o realitate a cunostintelor, a intelesurilor referitor la acest Univers. Asadar, revenind la tema si intrucat desi amintirea momentan imi ofera senzatia unei entropii inclusiv forumistice, nu imi ofera si raspunsuri la intrebarile topicului, intreb din nou reformulat. 1 -Universul, stiintific considerat a fi forma luata de singularitatea explodata, e un perpetuum mobile al naturii proprii? Cum de si-a tot marit si isi mareste volumul (inclusiv volumul corpurilor existente in el), fara sa consume nimic (asa rezultand pana acum din raspunsurile colegilor)? 2 - Daca nu se stie nimic referitor la un exterior al Universului, daca nu se stie nimic dincolo de "zidul planck", de ce am fi asa de inflexibili in a admite posibilitatea unui dincolo de Univers in care el expandeaza? Si oricum, inflexibilitatea, tinand sema de continua evolutie a stiintei, e o dovada cel putin de imaturitate. Ok. conform definitiei Universul e absolut tot ce e posibil. Daca mie imi vine cineva si imi spune asta, eficientele sinaptice colapseaza in giratoriu prin a decoda alarma: "habotnicie/dogma, habotnicie/ ...". De ce? Intrucat definirea indubitabila e o procedura specifica credinciosilor (de fapt a celor ce creaza dogmele la care ei adera). Daca stiinta (cei ce se exprima in numele stiintei desigur): 1 - Nu este dogmatică, nu are pretenția de a fi în posesia adevărului absolut, daca rezultatele cercetării științifice sunt falsificabile, adică poate fi testată și verificată validitatea lor, daca de asemenea, falsificabilitate înseamnă că teoria trebuie să includă și condițiile în care s-ar putea să nu fie adevărată. 2 - Daca publica rezultatele si are in vedere luarea in considerare a nivelului actual la care se află cercetarea în domeniul respectiv, astfel incat rezultatele cercetării sa devina comparabile, la fel precum progresul însuși în disciplina respectivă, daca lucrările de cercetare fac trimitere una la cealaltă si vin în sprijinul, critică sau perfecționează teoriile existente. 3 - Daca un principiu important este interogația sceptică în sensul unei atitudini critice față de rezultate și teze proprii și ale altora. Daca cunoștințele științifice se deosebesc de cele doctrinare prin faptul că la cele din urmă sunt folosite mijloace de coerciție subtile sau fățișe și interogația critică este cel puțin nedorită, în timp ce cele dintâi pot fi în principiu confirmate sau infirmate de către oricine cu ajutorul rațiunii și experienței proprii. La fel se diferențiază cunoștințele științifice de cele cu caracter de revelație. Revelația, care are loc doar la nivel subiectiv, în sinele individului, nu este accesibilă celorlalți și astfel nu poate fi intersubiectiv verificată. atunci, ce facem aici prin denigrarea interventiilor si persoanelor? Pe cine slujim, stiinta sau religia stiintei? ----------------------------------- nobody 03 Noi 2015 20:14 ----------------------------------- Cred ca acestea sunt ultimele forme ale intrebarilor: 1 -Universul, stiintific considerat a fi forma luata de singularitatea explodata, e un perpetuum mobile al naturii proprii? Cum de si-a tot marit si isi mareste volumul (inclusiv volumul corpurilor existente in el), fara sa consume nimic (asa rezultand pana acum din raspunsurile colegilor)? 2 - Daca nu se stie nimic referitor la un exterior al Universului, daca nu se stie nimic dincolo de "zidul planck", de ce am fi asa de inflexibili in a admite posibilitatea unui dincolo de Univers in care el expandeaza? 1. - teoria BB nu merge pana la momentul 0, ci cel mult pana la 'epoca Planck' (asa-zisul "zid") - singularitatea invocata este doar o extrapolare imaginara, nu o necesitate. La o adica, se poate evita singularitatea - marirea de volum (spatial) nu necesita un consum (disparitie) de energie, nici macar in fizica clasica - volumul unui corp (pana la nivel de galaxie) nu se mareste, din cauza gravitatiei (suficient de puternica) care tinde sa mentina corpul in stare de echilibru si din cauza ca expansiunea este extrem de slaba la aceasta scara 2. - pentru ca acel (spatiu) exterior ar face parte din Univers, expasiunea se face in el insusi - "zidul Planck" este in timp, nu in spatiu - pur ipotetic (speculativ), poti avea mai multe Universuri asa-zis "paralele" - exista mai multe ipoteze (care nu fac parte din BB) referitoare la momentul 0, chiar si la seturi/succesiuni de Universuri Referitor la ce 'se consuma' in expansiunea spatiului, ar fi, in primul rand, densitatea si temperatura globala (sau de fond). La modul mai extins, se poate lua in calcul energia spatiului, energia gravitationala, alea "dark" etc. Ar fi suficient pe moment. Daca stie cineva mai bine, il rog sa se exprime civilizat. ----------------------------------- Marius Laza 27 Sep 2016 09:42 ----------------------------------- Conform celor mai acceptate modele, privind originea si evolutia universului (cunoscut), exista doua forte antagonice, a caror raport determina evolutia acestuia. O forta gravitationala de atractie care se opune expansiunii (tinde sa infrineze expansiunea sau sa accelereze contractia) si o forta de repulsie care se opune contractiei (tinde sa accelereze expansiunea sau sa infrineze contractia). Forta de atractie are doua componente, una este reprezentata de radiatia si cealalta de materia ( barionica si intunecata) existente in univers. Forta de repulsie este data de energia intunecata, care este proprie spatiului in sine (o forma de energie potentiala a spatiului). Avem astfel de-a face cu un spatiu a carui tendinta naturala este expansiunea. Daca spatiul contine suficienta energie si materie atunci acesta poate fi impins spre contractie. Considerind universul omogen si izotrop (la scara suficient de mare), intensitatea fiecarei forte, din cele mentionate mai sus, este data de densitatea medie a radiatiei, a materiei si respectiv a energiei intunecate. Densitatea medie a energiei scade cu puterea a patra a factorului de scala “a” al universului (factor proportional cu dimensiunea sa), pe cind densitatea medie a materiei scade cu puterea a treia. Densitatea energiei intunecate ramine constanta, fiind proprie spatiului nu depinde de dimensiunea acestuia (universului). Privind la scara mare, pe masura ce universul se extinde, densitatea medie a energiei si a materiei scade, implicit si fortele de atractie care tind sa infrineze expansiunea, scad. Pe cind universul era mult mai mic si mai fierbinte, densitatea radiatiei era cea mai mare, si universul era dominat de radiatie, fiind intr-o expansiune infrinata. Cum pe masura extinderii, densitatea radiatiei scade mai repede decit cea a materiei, la un momendat dat universul a ajuns sa fie dominat de materie, continuind sa fie intr-o expansiune infrinata. In urma cu circa 7 miliarde da ani, densitatea energiei intunecate a depasit pe cea a energiei si materiei la un loc si de atunci expansiunea a devenit una accelerata. In concluzie, energia intunecata, aceasta forma de energie potentiala a spatiului, este cea care intretine expansiunea accelerata a universului. ----------------------------------- HarapAlb 14 Oct 2016 01:07 ----------------------------------- Materialele pe care le-am indicat fac referire la modelul general acceptat de oamenii de stiinta, sunt explicatii in cuvinte. Fara un minim de cunostinte te descurci greu chiar in fata unor lecturi aparent simple. Mai departe, ca formulezi critici obiective este aproape imposibil fara a avea cunostinte avansate. Parerea mea e sunt doar cateva modele demne de luat in seama, vorbim aici de teorii stiintifice nu de elucubratii. Daca te intereseaza un punct de vedere critic asupra modelului general acceptat incearca sa citesti materialul asta: [url=http://arxiv.org/pdf/astro-ph/0602280]Issues in the Philosophy of Cosmology Dar si punctul asta de vedere critic poate fi criticat la randul sau.