Armonia Universului Fizic se doreşte a fi o Teorie Unitară. Statisticile înregistrează o medie de aproximativ două noi Teorii Unitare apărute anual în întreaga lume. Deşi par a fi uşor diferite, îşi transmit de la una la alta o strategie şi un stil comun de cercetare. Din acest punct de vedere, conceptul privind armonia universului face o notă discordantă cu celelalte teorii.

Structurată pe nivelul a şapte articole, acest studiu teoretic are menirea de a descrie traseul elementar ce trebuie parcurs pentru o cât mai bună cunoaştere a lumii înconjurătoare. Ordinea subiectelor abordate nu este deloc întâmplătoare. Negând practic tot ce părea a fi tabu în lumea ştiinţei şi nu numai, asistăm la un prim articol intitulat “Starea generală a materiei“. Prin el se încearcă demitizarea existenţei necondiţionate a spaţiului perfect omogen şi izotrop (în speţă spaţiul euclidian).

Negarea existenţei soluţiei teoretice pentru tot ce înseamnă aşa-numita “continuitate absolută” atrage după sine ideea unei stări fizice capabile să ilustreze omniprezenţa abaterilor. Soluţia teoretică ce motivează singur mod de existenţă poate fi denumită “legea neomogenităţii absolute” şi certifică o expunere asimetrică a valorilor parametrice. Conservarea “dezordinii” ca şi aparent haos primar de manifestare condiţionează existenţa unui principiu armonios şi comun de contorizare a tuturor abaterilor. Acest principiu este analizat în articolul “Servomotorul cuantic“.

Perpetuarea asimetriilor conduce în aceeaşi măsură la o permanentă modificare a parametrilor fizici şi implicit la ideea de mişcare. Coerenţa distribuţiei spaţiale permite perfectarea unui mod pur relativist de etalare a valorilor. Practic, “mai mare” sau “mai mic” devin singurele pârghii de analiză şi control, aşa încât, în articolul “Undă şi corpuscul” se reliefează imposibilitatea distrugerii unei eşalonări coerente a distribuţiilor valorilor parametrilor fizici.

Chiar dacă ideea de spaţiu pare să fie condiţionată de prezenţa obligatorie a mişcării corpusculilor fotonici, prefigurarea volumului ar fi imposibil de reliefat în absenţa stărilor considerate a fi relativ stabile. Această nouă condiţie de existenţă a spaţiului este tratată pe larg în articolul “Sarcina electrică“.

Inerentele modificări parametrice provocate de vecinătatea sarcinilor electrice sunt analizate într-o ordine firească în articolele “Interacţia coulonbiană“, “Defectul de masă” şi “Interacţia gravitaţională“. Descoperirea cauzei comune a tuturor tipurilor de intercaţie şi a unui model unic de operare sunt în măsură să justifice mult râvnitul titlu de TEORIE UNITARĂ.

Pentru a va usura lectura va prezentam in final un glosar de termeni si definitii, care vor face teoriile prezentate mai sus mai accesibile.